Posedată de... tehnologie

Nu doar demonii pot poseda oamenii... Mi-a fost teamă... :))

Vă aștept și pe facebook!

Pentru că... fetele se relaxează cu stil

Hey! Hey!

         

   V-am promis cele două rețete pe care le-a folosit iubitul meu pentru a-mi pregăti cina romantică, așa că m-am ținut de cuvânt și astăzi vă voi prezenta modul de preparare al pieptului de pui cu crustă de alune și al prăjiturii cu ciocolată, căpșuni și frișcă.

Ingrediente necesare pentru puiul în crustă de alune:

Un piept de pui – preț aproximativ 15-18 lei

-         Un ardei kapia – preț aproximativ 1 leu

-         Sare

-         Piper

-         Scobitori

-         Foi de dafin

-         4 căței de usturoi

-         100 grame – unt – preț aproximativ 5-8 lei/250 grame

-         Hârtie de copt – preț aproximativ 3-6 lei

-         Vin alb – preț aproximativ 5-30 lei (prietenul meu a ales unul de 12 lei)

-         200 grame cașcaval – preț aproximativ 4-5 lei

-         100 grame alune de pădure – preț aproximativ 3-5 lei

Rețeta de pui în crustă de alune este simplă și gustoasă.

   În prima fază vom așeza puiul pe un tocător cu partea tăiată de pe os în sus. Îl vom cresta cu un cuțit ascuțit pe lungime, iar în crestături vom introduce fâșiuțe de ardei kapia. Ulteorior, vom închide crestăturile și le vom prinde cu scobitori. Vom întoarce, ulterior pieptul de pui pe cealaltă parte și îl vom cresta de mai multe ori, de data aceasta pe lățime. Urmează să condimentăm puiul cu sare, piper și alte condimente, după gust.

Crestături cu ardei kapia

Crestături închise cu scobitori

   Într-o tavă, vom pune o hârtie de copt peste care vom așeza bucățile de piept de pui. Printre acestea, vom pune fâșiuțele rămase de la ardeiul kapia, 3-4 căței de usturoi tăiați în bucățele mai mici, piper boabe și 1-2 foi de dafin. Peste bucățile de piept de pui vom așeza cubulețe de unt de aproximativ 10-20 de grame și înainte să îl introducem la cuptor, vom turna în tavă aproximativ 200 de mililitri de vin alb.

Înainte de coacere

   Puiul se va fierbe în fază inițială în sosul de vin cu mirodenii, iar după 10-15 minute, după ce vinul se va evapora, va începe să se coacă, și va căpăta o culoare aurie. Când vom considera că puiul s-a copt, vom scoate tava din cuptor și vom pune feliuțe foarte fine de cașcaval peste bucățile de carne, după care vom introuce din nou tava în cuptor pestru 1-2 minute. În acest timp, vom mărunți alunele de pădure cu ajutorul robotului de bucătărie.După ce au trecut cele două minute, vom scoate tava din cuptor și vom presăra alunele mărunțite peste cașcavalul topit. Înainte de a le servi pe farfurie, nu vom uita să scoatem scobitorile pe care le-am folosit să închidem crestăturile.

Pui - final

   Cam asta e tot. Sigur... o salată de orice fel este mereu bine-venită lângă o friptură. Iubitul meu a ales o combinație simplă de roșii cu brânză, dar există un număr aproape nelimitat de salate care se potrivesc cu gustul deosebit al acestui preparat.

Ingrediente necesare pentru prăjitura cu ciocolată, căpșuni și frișcă:

-          180 grame ciocolată cu lapte – preț aproximativ 2-3 lei

-          140 grame biscuiți dulci măcinați – preț aproximativ – 1 leu

-          400 mililitri frișcă lichidă – preț aproximativ 5 lei

-          50 mililitri lapte – preț aproximativ 3,5 lei/litru

-          400 grame căpșuni – preț aproximativ 5 lei/kg

-          1 plic de gelatină transparentă

   Vom începe prin a topi ciocolata împreună cu 50 de mililitri de frișcă și 50 de mililitri de lapte. După ce compoziția se omogenizează, vom adăuga biscuiții măcinați și vom amesteca bine până obținem o compoziție asemănătoare cu o cocă.

   Într-o tavă vom așeza o hârtie de copt, iar peste aceasta vom întinde foarte bine compoziția obținută anterior, cu ajutorul unei linguri, sau chiar cu mâna. Stratul trebuie să fie subțire (3-4 milimetri). Vom introduce tava în congelator pentru că blatul de ciocolată este gustos rece.

   În etapa a doua, vom hidrata gelatina cu 2-3 linguri de lapte și vom bate 350 de mililitri de frișcă împreună cu 2 lingurițe de zahăr pudră cu ajutorul unui mixer. Când frișca devine spumoasă, vom adăuga peste ea gelatina și vom continua să amestecăm cu mixerul încă puțin.

   În a 3-a etapă, vom scoate blatul de ciocolată de la congelator și vom adăuga feliuțe de căpșuni peste acesta, după care le vom acoperi cu frișcă. Prăjitura va avea nevoie să mai stea aproximativ 30 de minute la frigider și este numai bună de mâncat. 

Sper să vă placă și vouă! Eu am fost încântată de gustul deosebit, dar și de modul de prezentare!

Vă aștept și pe facebook!

Pentru că fetele se relaxează cu stil!

Unghii multicolore stropite

     Hey! Am găsit un tutorial interesant pentru manichiură și m-am gândit să vi-l prezint și vouă. Ce părere aveți?

Pentru că... fetele se relaxează cu stil!

Vă aștept și pe facebook! 

Videoclipul săptămânii - Karen - The elephant

   Dacă până acum, v-am obișnuit cu animații amuzante în fiecare marți, de data aceasta, am ales un filmuleț mai puțin spre deloc amuzant și mai mult emoționant. 

   Până când am descoperit acest filmuleț, mă tot gândeam că am vizitat muzee, am asistat la piese de teatru, la filarmonică, am participat la concerte, dar niciodată la circ.

   Nu am ajuns la circ pentru că pur și simplu nu am găsit momentul și locul potrivit. Acum... nu mai regret că am ratat un astfel de "spectacol"...

Vă aștept și pe facebook!
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!

O seară romantică

   Hello, lume frumoasă! 

   Lumânărele de la Trend Shop, mâncare bună, delicioasă făcută de my boyfriend (piept de pui cu cașcaval și crustă de alune, o prăjitură răcoritoare de căpșuni cu frișcă și ciocolată și nelipsitul Pepsi cu gheață), muzică romantică și o atmosferă plăcută. Toate mă așteptau să ajung acasă. Mai ales, prietenul meu care era nerăbdător să îmi ureze ,,Aniversare frumoasă!” cu o cină romantică, de-a dreptul romantică (vă las poze să mă credeți pe cuvânt). Astăzi, am împlinit 6 ani de relație și, tot astăzi, m-am simțit cea mai răsfățată și iubită persoană. Voiam să vă împărtășesc această bucurie și, totodată, poate vă inspir să înlocuiți unele nopți obișnuite, în care priviți la televizor, cu ceva special. 

   O cină la lumina lumânărilor este o sursă de bucurie și emoții, pe gustul tuturor! 

   Prietenul meu mi-a promis că o să îmi dezvăluie rețele folosite pentru a putea să vi le împărtășesc! Deci, vineri, veți afla marele secret. 

Vă aștept și pe facebook! 

Pentru că... fetele se relaxează cu stil! 

SweetM - Capitolul1, Partea 2

Bună, sweet people! Astăzi este ziua postării unui nou subcapitol din cartea ”SweetM”. Se numeşte „Conversaţii” şi reprezintă intriga acestei poveşti captivante. Aici, vom descoperi în ce mod se vor aborda protagoniştii noştri, ce discuţii, comentarii au şi ce impact au acestea asupra lor. Personal, îmi place mult acest subcapitol, punându-mi multe semne de întrebare referitor la evoluţia relaţiei lor. Mă face curioasă. Enjoy it!

P.S. Aştept comentarii, critici! Orice!

1.2 Conversaţii

            Fluturaşii  nu mai puteau sta captivi şi  complotau împotriva stomacului meu, să iasă la lumină, dar nici acesta din urmă, nu se lăsa mai prejos şi încă rezista atacurilor. Cam aceasta era starea mea simptomatologică atunci când am văzut un e-mail primit de la Matei.

From: matei.bussiness@yahoo.com           
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 8:14 PM      
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: Mulţumesc

             Bună seara, M! Tardiv mesajul meu, deşi, îmi dau seama că aşa te-am obişnuit încă de la început. Vreau să fac câteva precizări la mesajul de la tine.  Prima ar fi că nu mă deranjezi, să nu te mai gândeşti la acest lucru, nu este adevărat. A doua ar fi că, într-adevăr, sunt eu mai bătrânel, dar să ştii, că nu dorm chiar aşa devreme. M-am bucurat când am aflat că ai primit zece şi că ai vrut să îmi transmiţi şi mie această dispoziţie. Deşi a trecut ceva timp de atunci, sper, să mai ai această stare.             
                                                                                  M

Reply, Reply All or Forward | More          

            Avea acest mesaj conţinut emoţional sau nu? Avea impact asupra mea? Stomacul meu, încă, spunea da, analizând după lupta ce se desfăşura acolo. De ce avea? Încă, nu puteam să ştiu. De ce la şcoală  deţineam răspunsuri la întrebări tot timpul, iar aici, acum, nu aveam nici măcar cea mai vagă idee despre unul posibil?

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Miercuri, 26 ianuarie, 2000, 8: 56 PM          
To: matei_business@yahoo.com     
Subject: Multă aşteptare

            Hey, M! Am aşteptat mult timp un  răspuns. După ce ţi-am trimis mesajul, m-am întrebat dacă am procedat corect sau nu. Mă gândeam că tu, fiind om mare, ai multe responsabilităţi şi activităţi şi nu ai timp să răspunzi la e-mail-ul nesemnificativ al unei puştoaice. Mă bucur, însă, că ai făcut-o. Referitor la starea mea de fericire de atunci, da, încă mai este prezentă. Tu ce mai faci? Încă mai eşti numit domnul reparator?                                             
                                                                              M

Sent

From: matei_business@yahoo.com
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000,  9: 38 PM    
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: Multă aşteptare

            Bună, sweetM! Am întârziat cu mesajul atunci, deoarece am  fost cam ocupat în perioada aceea şi nu pentru că am considerat e-mailul tău lipsit de importanţă. Din contră, chiar m-a umplut de bucurie când l-am văzut. De ce nu ar fi aşa? Tu eşti o puştoaică (aşa cum te autointitulezi tu) inteligentă, captivantă şi chiar mă delectez cu mesajele primite din partea ta. Îţi spun sincer, îmi face plăcere să conversez cu tine. Îmi place modul tău de gândire, exprimare. Ce mă fascinează, de-a dreptul, este tendinţa aceea a ta, de a te proteja, prin motivarea tuturor gândurilor ca, nu cumva, eu să cred ceva nepotrivit despre tine.  Mi se pare inocent şi dulce, de unde, şi adresarea mea de la început <<sweetM >>.           
             Acum, referitor la prima întrebare (,,Ce mai faci?”),voi incerca să îţi răspund cu cea de a doua întrebare a ta, mai exact, fac pe domnul reparator, în mare parte din timp.        
Calculatorul tău este sănătos încă, nu?

P.S. Mă bucur că eşti fericită. Încearcă să fii mereu, cât încă, nu eşti om mare cu multe responsabilităţi şi activităţi.           

                                                                                    M

Reply, Reply All or Forward | More          

           SWEETM - ce apelativ frumos! Toți până acum m-au strigat Marina... bine, doar bunica atunci când vrea să mă  răsfețe, dar niciodată în acest fel, mi se părea încântător și seducător. Îmi provoca emoții la cote superioare doar gândindu-mă că m-a perceput ca fiind inocentă și dulce. Eram doar pentru el: Dulce M. Însă, nu doar acest atribut îmi stârnea euforie, ci și motivul ce stătea în spatele acestei adresări. Dacă a simțit să mă alinte înseamnă că  era ceva mai mult decât niște simple dialoguri cu o puștoaică, poate și el mă percepea ca fiind o persoană specială în viața lui și nu doar o simplă cunoștință.

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 10:02  PM   
To: matei_business@yahoo.com     
Subject: P.S.

            Hey… M! Mă revoltă post scriptum-ul tău. Ce crezi, că dacă eu sunt mai mică nu am multe responsabilităţi şi îndatoriri? De ce trăieşti cu impresia că dacă oamenii sunt mari şi încărcaţi de obligaţii cotidiene nu mai trebuie să încerce să fie fericiţi mereu?
                                                                                                                                                            SweetM
Sent

From: matei_business@yahoo.com
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2009, 11:17  PM   
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: P.S.

             Bună, SweetM! Trebuie să recunosc că, pentru prima dată, de când tot conversăm, m-am bucurat că sunt în faţa unui calculator care mă protejează, şi nu în faţa ta. Te simt mai revoltată decât atunci când am întâziat la întâlnire. O să încerc să detensionez atmosfera, sper să şi reuşesc, (baftă, îmi spun, presimt că o să am nevoie.)  Sugerându-ţi a încerca să  ai această stare de fericire tot timpul, mă refeream şi la momentele acelea când vei fi împovărată cu multele încercări ale vieţii. Treci mai uşor peste toate cu zâmbetul pe buze. Vreau să ştii că eu nu te consider mică. La nivelul discuţiilor, te privesc ca pe un om de vârsta mea. Sper că am mai redus din revolta ta.  
                                                                                    M        

Reply, Reply All or Forward | More

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 00:02  PM   
To: matei_business@yahoo.com     
Subject: SweetM

             Hey... SweetM! Poate te surpinde modul în care am început scrisoarea, dar pornind de la ultimul tău mesaj, ai crescut la rangul de << sweet >> . Te întrebi de ce. Nu? Am perceput modul în care ai scris mesajul ca fiind unul adorabil. Am simţit că depuneai eforturi ca să înţeleg la ce te refereai şi mi s-a părut chiar dulce. De aceea, de azi şi tu vei fi pentru mine SweetM.

P.S. Adevăratul motiv este, de fapt, că îmi place să te numesc aşa.   
                                                                        SweetM

Sent

From: matei_business@yahoo.com
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 00:31  PM   
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: SweetM

            Bună, SweetM! Mă bucur că nu mai eşti revoltată şi că am trecut la o altă adresare. Tu pentru mine eşti SweetM de când te-am văzut prima dată şi nu va schimba nimeni şi nimic acest fapt.          
                                                                        SweetM

            

        Au trecut patru luni de când tot vorbeam cu Matei prin mesaje. Mă obişnuisem atât de mult  cu discuțiile noastre, încât, dacă se întâmpla să nu îmi răspundă într-o zi, deveneam agitată. Mă ajutau să mă simt bine şi extrem de importantă aceste e-mailuri, banale, de altfel. Discutam despre toate, cu lejeritate şi entuziasm, de la cel mai important, la cel mai nesemnificativ lucru. Tresăream de fiecare dată, când vedeam că mi-a răspuns, că mă caută, că am valoare pentru el. Simţeam că mă schimbam. Parcă trăiam doar pentru a vorbi  cu el. Nici nu mai conta dacă aveam o zi obositoare sau dacă bunica mă certa că nu mai eram atât de implicată în sarcinile şcolare. Treceam peste toate cu zâmbetul pe buze, doar  ştiam că o să vină seara şi o să vorbesc cu el. Învăţasem, chiar, să trăiesc, moment de moment, cu fluturaşii zburdalnici din interiorul meu, ajungând să-i îndrăgesc şi pe ei. Totul mi se părea minunat şi totul i se datora lui. Matei era special pentru mine. Parcă îl ştiam de o viaţă, chiar dacă îl văzusem doar o singură dată. Devenisem mai liniştită, mai tolerantă cu cei din jur, mai puţin impulsivă, deoarece el emana din toţi porii răbdare, calmitate, era practic imposibil să nu mă molipsească şi pe mine.    
            Adoram situaţia în care mă aflam. Dacă bunica nu mă certa zi de zi că dorm târziu şi că  începeam să îmi neglijez studiile, totul era perfect în viaţa mea.

*Continuarea pe blog, Duminică, 01 Iunie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!

Rețeta de vineri cu întârziere și cu scuzele aferente - Rulouri cu ciuperci

   Bună, fetelor! Îmi cer scuze pentru publicarea întârziată a acestui articol! Am început sesiunea și… timpul nu este cel mai bun prieten al meu. În acest context am ales să vă prezint orețetă, pe cât de gustoasă, pe atât de rapidă: “Rulouri de pui cu ciuperci”.

   Ingrediente necesare:

Un piept de pui – preț aproximativ - 18 lei

300 grame ciuperci champignon – preț aproximativ – 3 lei

10 felii de bacon sau prosciutto – preț aproximativ 5 lei

o ceapă verde – preț aproximativ – 50 bani

un cub de unt – preț aproximativ – preț aproximativ 5 lei/ 250 grame

o legătură de pătrunjel – preț aproximativ 1 leu

   Pentru început, vom tăia pieptul de pui în feliuțe cât mai subțiri, având grijă să nu le rupem. 

  Vom toca ceapa și ciupercile mărunt (pot fi folosite și cozile rămase de la rețeta de ciuperci umplute prezentată în urmă cu o lună), după care le vom prăji în unt încins. În timp ce acestea se prăjesc, vom adăuga și puțină sare (în această etapă putem adăuga și alte condimente: piper, busuioc, etc.), iar la final, când vor fi suficient rumenite, vom adăuga pătrunjel tocat și vom opri focul.

   Peste feliuțele de piept de pui pe care le-am pregătit în prima etapă, vom adăuga 1-2 linguri din ciupercile preparate, după care le vom rula. 

   Peste ruloul de pui vom înfășura o felie de bacon sau prosciutto și vom folosi scobitori pentru a ne asigura că nu se poate desface în tigaie. 

   În ultima etapă, vom prăji rulourile în ulei încins până capătă o culoare roșiatică, iar apoi le vom scoate într-o sită pentru a scurge excesul de ulei. După ce le vom lăsa la scurs 2-3 minute, le vom scoate scobitorile și le vom servi simple sau cu garnitură.

   Prepararea acestei rețete durează aproximativ 30 de minute.

Vă aștept și pe facebook!

Pentru că... fetele se relaxeaza cu stil!

Videoclipul săptămânii: Carrot Crazy

     Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul!

     Dar când doi vânători aleargă după un iepure... abia atunci începe să devină distractiv! Have fun! 

Pentru că... fetele se relaxeaza cu stil!

Vă aștept și pe facebook!

SweetM - Capitolul 1, Partea 1

Hey!

Mie îmi place foarte mult  să citesc cărţi de dragoste. Vouă, nu? Ador poveştile de iubire, ajung să îndrăgesc personajele, să trăiesc alături de ele, să simt emoţiile lor!

Mă gândesc că şi voi savuraţi o poveste de dragoste emoţionantă. Aşa că, am hotărât, ca în fiecare duminică, începând de azi, să vă delectez cu un subcapitol dintr-o carte (nepublicată , încă) numită ,,SweetM”. Cartea face referire la o poveste de iubire  între două personaje total diferite.  Nimic nou, nu? La prima impresie aşa pare, dar, vă întreb, o poveste de  iubire nu este unică? Mai mult de atât, nu vreau să vă dezvălui, veţi afla citind-o. 

Dacă  vreţi să vă relaxaţi, să vă amuzaţi, să simţiţi emoţii, vă recomand această carte!

Prima impresie I

1.1 Aşteptarea

Prima impresie contează! Rămâne întipărită întreaga viaţă. Toţi ştim! În cazul acesta, de ce întârzia? Doar i s-a transmis că este urgent. Răspunsul meu făcea referire la cuvântul ,,impertinenţă”.

Aveam nevoie indispensabilă de calculator în acea zi. Totul complota împotriva mea, în special, acel om care mult se lăsa aşteptat.

- A venit! m-a anunţat bunica mea.

- Era şi cazul, sper să am timp să îmi finalizez proiectul.  

Într-adevăr, persoana pe care o aşteptam de ceva timp, era aici. Dar cine era aceasta? Ce întrebare nepotrivită! Omul care îmi repara calculatorul şi, în acelaşi timp, acela despre care nu aveam o părere bună, din cauza faptului că a întârziat.

M-am dus să-l întâmpin cu gândul de a-i spune că este nepoliticos să întârzie.

- Bună ziua, domnişoară! Ştiu că sunt îndrăzneţ, dar sper că puteţi să faceţi apel la amabilitatea dumneavoastră şi să mă scuzaţi că am întârziat. Motivele nici nu îşi mai au rostul, ci doar scuzele si regretele mele  pentru timpul în care m-aţi asteptat.

Am rămas uluită, uitând că voiam să-l cert. Îmi plăcuse modul în care mi se adresase, arătând respect şi chiar părere de rău pentru faptul că a întârziat. Mai mult de atât, nimeni mai în vârstă decât mine nu îmi vorbise vreodată până atunci cu dumneavoastră. Eram impresionată.  

Oare chiar ş-a dorit să fie politicos sau m-a luat în derâdere văzându-mă o puştoaică supărată? La cei cincisprezece ani ai mei nu mă consideram totuşi o puştoaică. Eu chiar mă priveam destul de matură şi cu scopuri clare în viaţă…

- Îmi puteţi spune, vă rog, ce probleme are calculatorul?

- Da, am spus eu cam derutată, întrerupându-mi monologul despre el.

- Perfect, vom rezolva acest inconvenient imediat! m-a  asigurat el.

Pentru mine, însă, „imediat” nu mai îmi suna aşa bine, voiam să dureze mai mult remediererea problemei, dorind să aflu mai multe despre misteriosul reparator care mă instiga.

- Nu vă supăraţi, domnule reparator, dar de ce nu mă tutuiţi? Vă adresaţi astfel pentru că...?    

- Acelaşi lucru pot să vă întreb si eu. De ce îmi spuneţi domnul reparator? mă întrerupse el cu un ton chiar amuzat.

- Nu ştiţi, că nu-i frumos să răspundeţi la o întrebare tot printr-o întrebare? Eu am folosit acest apelativ, pentru că nu ştiam cum vă numiţi şi nicidecum nu îmi doream ca această adresare să denote lipsă de respect.

- Poate că vi se pare că sunt impertinent, dar acelaşi răspuns îl am şi eu. Dumneavoastră sunteţi o domnişoară pe care nu o cunosc şi mi se pare cuviincios să vorbesc în consecinţă.

- Chiar dacă nu mă cunoaşteţi, vă puteţi da seama că sunt mai mică decât dumneavoastră şi nu era  necesar să  mă luaţi în râs prin acest mod de abordare.

- Pe vremea mea, când se vorbea cu pronume personal de politeţe, reieşea respectul şi consideraţia. Înseamnă că sunt cu mult mai bătrân decât credeam eu, dacă acum pe vremea dumneavoastră, domnişoară, acelaşi mod de exprimare înseamnă bătaie de joc...

- Nu este cazul să exageraţi sau să interpretaţi! Am înţeles acum şi vă apreciez bunul simţ pe care îl aveţi faţă de mine.

- Nu trebuie să apreciaţi ceva ce este firesc să fie.

- Cum spuneaţi că vă numiţi?

- Parcă domnul reparator, nu-i aşa? Aruncându-mi un zâmbet poznaş.

- Adică vreţi să vă numesc aşa toată viaţa?

- De ce sunteţi aşa sigură că o să mai avem ocazia să vorbim şi pe viitor?

Avea dreptate. Probabil era pentru prima şi ultima dată în viaţa mea când îl vedeam. De ce mă deranja acest lucru? Era un străin impertinent, după cum se descria şi el. Atunci, ce mă tulbura?

- Dumneavoastră cum vă numiţi?  

- Marina mă numesc. Acum fiţi drăguţ şi prezentaţi-vă şi dumneavoastră!          

- Eu sunt Matei. Îmi face o adevărată plăcere să vă cunosc! Consider că dacă ne ştim numele adevărat am putea înceta cu persoana a II-a plural. De acord?

- Da, Matei.

- Se pare că nu mai eşti atât de iritată ca atunci când am ajuns la tine. Ce te-a liniştit?

- Tu m-ai liniştit.

- Eu n-am nicio putere magică pentru a calma fetiţe, folosind iar expresia aceea jucăuşă şi poznaşă, tachinându-mă.

- Mă refeream la faptul că o să-mi repari calculatorul, doar la acest lucru.

- De ce este atât de urgentă şi importantă remedierea problemei?

- Cum să nu fie?  Mâine trebuie să prezint un proiect şi vreau să fie cel mai bun. Plus, că sunt în clasa a VIII-a şi am nevoie de calculator ca să pot ajunge la liceul mult dorit.

- Care ar fi acela?  

- Colegiul Grigore Alexandrescu. 

- Ce interesant! Pe vremea mea şi eu tot acolo am finalizat studiile liceale.

Aveam ceva în comun, cel puţin deocamdată, deşi, ceva în mine simţea că împărtăşeam aceleaşi gânduri, interese, pasiuni, plăceri. Voiam să ne cunoaştem mai bine, ca, astfel şi el să-şi dea seama de această reciprocitate dintre noi doi. Ce mi se părea ciudat era, că, nu aveam nicio reţinere faţă de Matei. Un bărbat  pe care îl cunoşteam de cincisprezece minute. Îmi permiteam prea multe discuţii nepotrivite cu acest ,,străin”. Însă, ştiam că pot să abordez orice subiect cu el fără să mă simt stingherită. Eram eu cu el... eu cum nu mă mai cunoscusem până atunci.

- Am terminat, deci, poţi să te relaxezi! O să ai timp suficient ca proiectul tău să ajungă cel mai bun.

Eram fericită, dar nu pe deplin. Odată ce îşi termina treaba, pleca şi eu nu îl mai vedeam. Îmi doream să am ocazia de a-l  cunoaște mai bine, să îi cunosc istoricul vieții, să știu ce îi place să facă, cum își petrece timpul liber, cum este în raport cu ceilalți oameni, dacă e dreptaci sau stângaci, ce îi place să mânânce. Mă interesa orice detaliu ce aparținea acestui bărbat întârziat, de la esențial la nesemnificativ. Nu știam de ce eram atât de acaparată de el, dar aveam nevoie să îl descopăr. Acesta constituia țelul meu și eram determinată să îl îndeplinesc. Trebuia să fac ceva, să ştiu sigur, că nu pierdeam legătura cu el. Dar ce anume? Cum puteam să continui această conexiune incipientă fără să mă pun într-o situație neplăcută? Nu puteam pur și simplu să îl rog  a mai vorbi cu mine pe viitor, pentru că eu eram absorbită pe deplin de el.  Aveam nevoie de un plan bine pus la punct, astfel încât, să nu par că sunt atât de interesată de el, dar să îmi ating și obiectivul. Cam dificil, nu aveam nicio idee care să mă scoată din impas. Mă simțeam stresată și incapabilă de a găsi varianta cea mai potrivită. Îmi creasem omulțime de planuri mintale pentru a reuși, dar niciuna nu mi se părea adecvată. Soluţia salvatoare, nu s-a mai lăsat mult așteptată:

- Se pare că acest calculator este cam leneş şi presimt că o să îţi mai creeze probleme. Îţi voi lăsa adresa mea de e-mail. Atunci când vei întâmpini dificultăţi cu el, mă poţi contacta şi le rezolvăm.

Era exact ceea ce voiam să aud şi să am: o cale spre comunicare cu el. Radiam de fericire că scopul meu s-a îndeplinit, fără a interveni, punându-mă într-o situație jenantă. Știam eu că suntem pe aceeași lungime de undă. Nu avea nicio importanță pentru mine faptul că dorința noastră  de a păstra legătura era generată de două motive total distincte: el pentru a se asigura că funcționarea optimă a calculatorului meu va rămâne neschimbată și ulterior, iar eu pentru că mă mistuia nevoia de a-l cunoaște deplin. Tot ce reprezenta important pentru mine atunci, îl constituia deținerea adresei sale de e-mail.

Întocmai cum a spus şi el, am avut timp să realizez cel mai bun proiect şi să iau nota maximă. Fericirea mea atingea culmi înalte şi simţeam cumva, că,a contribuit şi el la această stare. Am considerat că, trebuia să îi mulţumesc. De fapt, era mai mult un motiv ca să pot să îl caut, fără să mă pun într-o postură neplăcută în faţa lui. Aveam nevoie să ştiu ce făcea,  să-i cunosc părerea despre mine. Astfel, nu prea am stat mult să mă gândesc, dacă e bine sau rău, târziu sau devreme.M-am hotărât să-i las un e-mail:

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Marţi, 18 ianuarie, 2000, 10:41 PM  
To: matei.business@yahoo.com      
Subject: Mulţumesc

Bună seara, domnule reparator! Sper că nu dormiţi la această oră (22:41) şi că nici nu vă deranjez. Voiam să vă anunţ că, deşi a trecut o săptămână, se pare că munca dumneavoastră a fost trainică, întrucât, calculatorul nu mi-a mai creat nicio problemă. Poate vă întrebaţi atunci care este scopul acestui mesaj? Este unul de mulţumire; datorită remedierii problemei de către dumneavoastră, am putut să lucrez şi să iau zece la acel proiect. Sunt fericită şi doream să vă împărtăşesc această stare.        
                                                                                                                                      M

Sent

Nu prea am dormit în noaptea aceea, inima îmi galopa atunci când deschideam cutiuța poștală și sufletul mi se umplea de speranță și încântare doar la gândul că acolo s-ar putea afla un e-mail de la Matei.  Mă uitam, din zece în zece minute, să văd dacă mi s-a răspuns la mesaj, dar nu am primit nimic. Sufletul mi-era plin de nostalgie și deziluzii. Am fost dezamăgită spunându-mi că, am acordat prea mare importanţă unui om care, practic, nu îmi datora nici măcar un răspuns. Aşa că mi-am impus să îmi scot din gânduri, posibile conversaţii cu el şi să mă concentrez din nou pe şcoală.

*Continuarea pe blog, Duminică, 25 Mai, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!