SweetM - Capitolul 2, Partea 1

   Bună, sweet people! În primul rând, vreau să vă urez la mulţi ani fericiţi şi să nu lăsaţi copilul din voi să plece vreodată! În al doilea rând, astăzi, e ziua postării unui alt subcapitol din SweetM. Am ajuns la cel de-al doilea capitol intitulat „Compromis peste compromis”, primul subcapitol „Întâlnirea”. Aici, vom avea parte de… o surpriză. Enjoy it!        

   P.S. Aştept comentarii, critici, orice!

II Compromis peste compromis  

2.1 Întâlnirea

- Alo, iubita mea?                    
- Da, ce s-a întâmplat?             
- Nu mai putem să ne vedem la 14, deoarece vreau să mă uit la meci şi tocmai atunci începe. Propun să ne întâlnim la 16. Nu-i aşa, că poţi? 
- Nu prea pot la 16... Ţi-am zis de ieri că vreau să mă duc să o vizitez pe bunică-mea. Nu am mai văzut-o de când s-a mutat din oraş.           
- Haide, iubi! Te duci mâine! Ai timp să o revezi. Ştii cât de important este pentru mine meciul acesta.     
- La fel de important este şi pentru mine să îmi văd bunica astăzi, pentru că i-am promis că ne vedem. Mi-e dor de ea. Simt nevoia să o văd. Cred că e mai bine ca noi doi să ne vedem mâine. Aşa putem să realizăm ceea ce ne-am propus azi.      
- Să înţeleg că nu vrei să te întâlneşti cu mine azi?    
- Ba da, dar dacă  nu ne permite programul azi…     
- Ba da, am putea dacă tu nu ai fi atât de încăpăţânată şi ai înţelege importanţa acestui meci pentru mine. Vin toţi prietenii la mine, să îl urmărim împreună.      
- Bine, ne întâlnim la 16.         

   Cam aşa decurgeau toate discuţiile mele cu Adrian. Eu, ajungând să renunţ la tot ce voiam, în detrimentul dorinţelor lui, uneori chiar puerile. Mă cam săturasem să ripostez, să îi explic că şi nevoile mele erau importante, nu doar ale lui.    

   Era ora 16. Adrian nu se vedea nicăieri. Mă tot uitam după el. Uite-l că vine, mi-am spus. Însă, cu cât se apropia mai mult de mine,  cu atât observam că nu are trăsăturile lui.  Adrian era înzestrat cu o constituţie fizică puternică, cu o înălţime de 1,79 metri şi cu un aspect plăcut. Pe faţa lui se oglindea imaginea unui copil răsfăţat, dar în acelaşi timp, imaginea unui bărbat care putea fi grijuliu şi protector dacă îşi propunea. Părul lui negru  şi creţ se completa perfect cu tenul lui aproape măsliniu, creând, astfel, o fizionomie echilibrată şi  armonioasă. Ochii lui micuţi de culoarea căprui spre verde împreună cu sprâncenele sale groase şi bine conturate impuneau importanţă şi respect din partea celorlaţi. Era o persoană sociabilă, fiind înconjurat de mulţi prieteni, cu un simţ al umorului bine dezvoltat şi cu darul de a expune frumos şi convingător tot ce gândeşte. La o primă impresie era bărbatul ideal: chipeş, amuzant şi comunicativ. Însă, ca să existe armonie şi fericire într-o relaţie sunt suficiente doar aceste aspecte? De doi ani, de când eram împreună cu Adrian, încercam să îmi  răspund la această întrebare...    

   
- Adrian, este ora 16. Unde eşti?       
- Deja ora 16? Scuză-mă, iubi, dar nu mi-am dat seama când a trecut timpul aşa repede. Încă sunt cu băieţii. Sărbătorim victoria echipei noastre favorite.Tu eşti deja acolo?        
- Normal că sunt,  aşa cum am stabilit. Este 16 şi la ora aceasta ai spus că ne întâlnim.        
- Da, iubi, ai dreptate, dar înţelege şi tu că era important pentru mine să sărbătoresc cu băieţii, reuşita echipei. Nu te supăra fără motiv. Gândindu-mă mai bine, chiar ţi-am făcut o favoare lipsind de la întâlnire, aşa poţi să te duci să îţi vizitezi bunica, aşa cum voiai iniţial. Nu-i aşa că este o idee nemaipomenită? Sunt un iubit grozav!           
- Bine, bine, Adrian... încercând să închid cât mai repede, înainte să explodez de nervi.  

*Continuarea pe blog, Duminică, 8 Iunie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!