SweetM - Capitolul 2, Partea 2

   Bună, sweet people! Am postat un nou subcapitol din cartea ”SweetM”. Se numeşte „Cele mai bune sfaturi”. Poate cu acest capitol, vom reuşi să înţelegem unde este Matei... Enjoy it! Pupici!

   P.S. Aştept comentarii, critici! Orice!

2.2 Cele mai bune sfaturi

Vizita la bunica m-a ajutat să mă simt iar eu, să îmi amintesc de copilărie, de clipele frumoase alături de ea, pe care le savuram cu drag. S-au schimbat multe de atunci. Acum, bunica locuia la casă, într-un sat mic, dar aproape de oraş, înconjurată de multe animale. Îmi lipsea mult, deşi părinţii mei erau lângă mine, ea era prietena şi confidenta mea. M-a ajutat să trec mai uşor peste tristeţea ce m-a marcat acum patru ani, când nu am mai primit niciun mesaj de la Matei. Da, patru ani au trecut de când Matei nu mi-a mai răspuns.

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Joi, 18 mai, 2000, 8:14 PM     
To: matei.bussiness@yahoo.com    
Subject: RE: Sper că eşti bine         

            Hey, SweetM! Da, sunt bine, nu sunt tristă, nu ştiu de ce mă percepi aşa. Situaţia cu bunica mea mă deranjează puţin, pentru că, în fiecare zi, îmi reproşează că stau prea mult la calculator şi că îmi neglijez şcoala. Însă, nu este aşa şi tot încerc să îi explic, dar, în zadar... În rest, totul e bine. Tu ce mai faci?      
                                                                     SweetM

Reply, Reply All or Forward | More

   Probabil acum este un om însurat, fericit şi cu câţiva copii.  

- Cum te mai înţelegi cu Adrian?       
- La fel, bunico, nimic nu s-a schimbat. Tot comportamentul acela egoist şi egocentric îl are.         
- Tu eşti fericită cu el, draga mea?     
- Nu mereu, dar uneori sunt, în special, atunci când mă face să râd. 
- Draga mea, ai doar nouăsprezece ani, eşti foarte tânără, nu mi se pare corect să faci compromisuri de la vârsta aceasta. Dacă nu te simţi bine alături de acest băiat, renunţă. Cel mai important este să fii tu fericită. Mai concret, să poţi fii tu: să  te poţi comporta natural, să poţi  spune  şi face ceea ce simţi şi, mai ales, să fii susţinută şi apreciată. Încearcă să nu laşi niciodată dorinţele, nevoile tale mai prejos decât ale celeilalte persoane, pentru că asta înseamnă a nu îţi mai trăi propria viaţă, ci viaţa altuia. Acum, nu înţelege, fata mea, că într-o relaţie nu este necesar să faci compromisuri, ba da este. Însă, nu doar tu, ci şi el. Mai mult de atât, aceste compromisuri trebuie înţelese şi apreciate. Noi, eu cu bunicul tău, pe baza acestei reţete am ajuns la patruzeci de ani de căsnicie. Vreau să fii iar tu, Marina, să te simt iubită şi apreciată. Dacă tu consideri că Adrian este cel care poate să te facă fericită, atunci, luptă pentru el, altfel renunţă. Tu eşti o fată minunată care merită tot ce e mai bun, şi ştii, nu zic lucrul acesta doar pentru că eşti nepoata mea favorită. 
- Sunt singura ta nepoată, bunico! amuzându-mă. Mulţumesc pentru sfaturile tale, voi încerca să ţin cont de ele.  
 

  Ştiam că bunica avea dreptate, dar deocamdată nu voiam să iau nicio decizie referitoare la relaţia mea cu Adrian. Obiectivul meu principal era finalizarea liceului cu note bune, pentru a fi admisă la Facultatea de Litere. Dorinţa mea era de a preda, de a ajunge o profesoară competentă.
Aşa că timpul trecea fără să îmi dau seama prea mult, fiind ocupată cu învăţatul şi cu crizele de importanţă ale lui Adrian.           

- Iubi, ţi-am zis, mergem sâmbătă la grătar, nu mă supăra. I-am  anunţat şi pe prietenii mei că vei venii şi tu. Lasă-l încolo de test,  că o să fie bine, şi chiar dacă nu, ce contează atât de mult o notă mică? Eu am primit multe când eram în liceu şi nu mai era aşa o tragedie. Trebuie să mergem!      
- Adrian, în primul rând, ar trebui să fii ştiut deja cât de important este acest test, mă ajută în demersul admiterii la facultate. Acum, îmi dau seama, dacă tu nu mai eşti la liceu şi  eşti la o facultate, nu te mai interesează această perspectivă, totuşi, trebuie să ţii cont şi de ceea ce vreau eu. În al doilea rând, nu poţi  vorbi în numele meu fără a mă întreba dacă pot sau nu să îţi onorez invitaţia. Nu este vina mea că te vei duce fără mine. În al treilea rând, te-am anunţat de săptămâna trecută de acest test important. Plus, chiar nu am dispoziţia necesară. Îmi pare rău, dragule, dar chiar nu pot să vin!     
- Mă disperi cu o admitere la facultate! Nu înţeleg ce este aşa de importantă pentru tine. O facultate o poţi urma şi în regim de taxă aşa cum fac eu, nu este o mare ispravă. Acum că te-am convins, să fii gata la 17.     
- Adrian, nu.... însă nu am mai avut ocazia să termin ideea, pentru că el plecase.     

  Chiar nu îmi doream să mă duc. Mă irita îngrozitor purtarea aceea infantilă a sa şi nu aveam starea necesară să mai suport încă vreo zece comportamente similare la acel grătar. Nu mă potriveam cu acea gaşcă, nu mă simţeam în largul meu cu prietenii lui Adrian, de fapt, nici cu el.

- Iubita mea, eşti gata? Hai, mai repede! O să întârziem!      
- Adrian, ţi-am zis că nu vin, nu trebuia să  vii după mine.    
- Cum adică? Stabilisem că mergem. Îmbracă-te!      
- Nu stabilisem noi doi, ci doar tu. Acum stabilesc eu şi îţi spun că nu merg.           
- Nu pot să cred! Tu chiar nu înţelegi cât este de important pentru mine? Nu vreau să mă fac de râs în faţa prietenilor mei că nu o să vii. Nu îmi fă una ca asta şi răzgândeşte-te, te rog!                

Pentru prima dată după mult timp, Adrian mă ruga, nu îmi impunea. Am hotărât că este cazul să îl apreciez pentru acest lucru şi să îi onorez invitaţia, văzând pe faţa lui cât era de importantă această întâlnire.         

- Mulţumesc, iubi , nu vei regreta! Va fi distracţie!    

*Continuarea pe blog, Duminică, 15 Iunie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!