SweetM a apărut!

Bună, sweet people! După cum vă spuneam cartea "SweetM" apare VINERI, însă nu se va găsi în librării. O voi putea livra celor interesați la prețul de 16 lei, prin intermediul Poștei Române sau al altor curieri, cu plata ramburs.

Pentru a cumpăra cartea, este suficient să lăsați un mesaj privat pe această pagină! 

Pentru că... fetele se relaxează cu stil!

SweetM - Capitolul 3, Partea 6

Hello, sweet people! Așa cum v-am anunțat, astăzi, este ultima postare pe TRENDY WOMAN, a cărții SWEETM! Foarte curând va apărea cartea (încă nu știu prea multe detalii, însă vă voi anunța imediat)! Sper din suflet să vă placă cartea! Vă îmbrățișez cu drag, cititori frumoși!

3.6.  Şoc puternic

15 octombrie 2005 (după aproximativ un an...)

Era o dimineaţă călduroasă, soarele îşi făcea datoria foarte serios, chiar dacă nu prea mai era sezonul lui. În acea zi, aveam programul încărcat cu seminarii şi cursuri până seara. De asemenea şi Matei era foarte ocupat. De când a fost deschisă filiala la Londra avea foarte mult de muncă.  Chiar dacă nu puteam să ne vedem în ziua respectivă,  el era oricum tot timpul cu mine, în gândurile mele.

Aşa cum mi-am imaginat, el a fost prezent toată ziua cu mine. La cursul ,,Teoria Literaturii”, la seminarul ,,Comunicare scrisă” ce îmi plăcea atât de mult şi la toate celelalte discipline. Timpul a trecut aşa repede, încât, atunci când am ieşit pe uşa facultăţii mi-am dat seama că e seară. Nu eram chiar departe de casă, însă eram puţin obosită, aşa că, am hotărât să mă duc în staţie şi să iau un taxi. M-am urcat în primul care era acolo.

- Până pe strada Mureş, vă rog!

- Bineînţeles!

- Mă scuzaţi, domnule, dar cred că nu aţi înţeles adresa. Am zis strada Mureş.

-Da, domnişoară, am înţeles.

- Nu se pare! Întoarceţi-vă, aţi greşit traseul!

- Domnişoară, eu sunt şoferul, lăsaţi-mă, să îmi fac meseria.

-  Eu doar încerc să vă ajut!

- M-aţi ajuta dacă nu aţi mai vorbi, ridicând tonul.

Începea să îmi fie teamă pe măsură ce ne îndepărtam cât mai mult de adresa cerută.

- Domnule, vă rog, lăsaţi-mă să cobor! Mă descurc de aici.

- Nici nu se pune problema. Încă nu aţi ajuns.

- Nu-i nimic, opriţi maşina!

- Nu opresc nimic. Liniştiţi-vă! În seara asta nu o să ajungeţi aşa de curând acasă, ameninţându-mă.

Ce voia acel om? De ce nu mă lăsa să plec. Ce avea de gând? Vedeam cum eram aproape de ieşirea din oraş, iar el nu întorcea sau nu oprea maşina ca să cobor.

- Vă rog, domnule, opriţi, am spus eu speriată. Îmi era foarte frică.

- O să facem o mică plimbare şi apoi te voi lăsa.

- Ce plimbare, domnule? Aţi înnebunit? Vreau acasă, nu la plimbare.

- Nu mă interesează ce vrei tu, aşa că ţine-ţi gura şi nu mă mai deranja. Nu îţi doresc să mă enervezi mai mult. Eram încremenită de teamă, adrenalina atingea cote maxime. Nu ştiam ce avea să mi se întâmple. Mă gândeam la tot ce era mai rău. Speram să pot să îl mai văd măcar o dată pe Matei.

Brusc, maşina a oprit. Am încercat să îmi dau seama unde suntem, dar nu am reuşit. Era  foarte întuneric afară. Pe baza faptului că nu vedeam nicio lumină, niciun far şi nu auzeam nici cel mai mic zgomot, am dedus că am fost dusă într-o zonă pustie, unde eram decât eu şi el. Lacrimile aproape că îmi invadau faţa...

În curând, cartea!!!

Pentru că... fetele se relaxează cu stil!

Vă aștept și pe facebook! 

SweetM - Capitolul 3, Partea 5

Hello, sweet people! Astăzi, postez subcapitolul 5, din capitolul 3 al cărții SweetM. Mâine vă zic detalii despre publicarea ei! Eu sunt foarte încântată! Voi? Vă pup și sunt foarte fericită că am cititori atât de drăguți ca voi! Să aveți o duminică încărcată de bucurii și lecturare plăcută! :-*

3.5. Întâlniri

3.5.1. Întâlnirea de afaceri       

14 noiembrie  (după şase luni...)

  

A trecut o lună de când ne-am mutat împreună. Viața alături de el este una binecuvântată. Mă trezesc și dorm cu zâmbetul pe buze pentru că știu că el este alături de mine. Este încântător să fii lângă persoana pe care o adori.  – îmi spuneam eu, de fiecare dată, când îi vedeam privirea plină de afecțiune.

- Iubire, scuză-mă că trebuie să plec aşa de repede de la întâlnire, dar ştii că am o întrevedere cu d-l Andrews. Ne auzim mai târziu! Te iubesc! Am plecat!

- Nu e nicio problemă. Te iubesc şi eu! Să ai succes!

Era o perioadă cam tensionată pentru Matei din punct de vedere profesional. El avea o firmă de IT, iar de câteva luni căuta un asociat pentru extinderea firmei, dorind o filială la Londra. Astăzi avea întâlnire cu un potenţial asociat. Îmi doream să se finalizeze cu succes pentru că ştiam cât de mult a muncit în ultimele luni la acest proiect.

- Cum a fost la întâlnire, iubitule?

- Nu prea a fost.

- Cum adică?

- S-a amânat.

- Îmi pare rău să aud asta, iubitule! Când aţi stabilit că vă veţi întâlni, până la urmă? 

- Încă nu am stabilit.

- O să fie bine, o să vezi, îmbrăţişându-l puternic. Ştiu că nu-i momentul potrivit, dar am ceva să îţi spun.

- Te ascult, iubire!

- Accepţi, te rog, să mergi cu mine mâine la bunica? Vreau să te cunoască. Ştii cât este de importantă pentru mine. Crezi că poţi? Ar însemna foarte mult pentru mine.

- Când ai spus? Mâine? Da, mergem.

- Grozav, deci aşa râmâne. Mâine la 12 mergem să o vizităm.

3.5.2. Întâlnirea cu bunica

- Bună, bunico! Ţi-l prezint, în sfârşit, pe băiatul meu. El este Matei!

- Sărut-mâna! Acum înţeleg de unde a moştenit Marina frumuseţea.

- Mulţumesc! Eşti drăguţ! Eram nerăbdătoare să îl cunosc pe cel de care Marina este atât de îndrăgostită. Se vede pe faţa ei cât este de fericită.

- Marina, este minunată. O iubesc mult! Lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult este ca ea să fie fericită. Vreau să vă mărturisesc că îmi era puţin teamă să vă întâlnesc. Ştiu cât de importantă sunteţi pentru Marina şi că părerea dumneavoastră contează mult pentru ea. Mă gândeam că poate nu vă surâde relaţia noastră, ţinând cont de diferenţa mare de vârstă dintre noi.

- Matei, atunci când iubeşti nu mai contează cine sau cu cât este mai mare. Important este să vă înţelegeţi şi să fiţi fericiţi mereu.

- Mi-aţi luat o piatră de pe inimă. Fiţi convinsă că aşa o să fie toată viaţa.

3.5.3. Apelul

- Nu-i aşa că îţi place? Am întrebat-o pe bunica, profitând că Matei era la baie.

- Da. Îmi place că te iubeşte mult.

- Şi mie... întrerupându-mă telefonul lui Matei din nou. Era a cincea oară când suna. Considerând după frecvenţa apelurilor că este urgent, am hotărât să mă uit. Îl sunau de la serviciu. Bazându-mă că era ceva foarte important, am răspuns, în ideea că o să-i transmit mesajul lui Matei.

- Bună ziua, domnule Ionescu! Domnul Andrews este foarte supărat că nu aţi fost de acord să vă întâlniţi astăzi la 12. Ne-a spus să vă transmitem că dacă nu luaţi legătura cu el cât mai repede, va pleca la Londra şi va întrerupe orice negociere cu această firmă.

Am rămas uluită. De ce  nu a vrut Matei să se întâlnească  la ora aceea ? Mai ales că era important pentru el.

3.5.4. Amânarea întâlnirii

După ce am plecat de la bunica, i-am transmis lui Matei mesajul de la telefon.

- Nu înţeleg de ce ai amânat întâlnirea de astăzi. Ce ai avut atât de important de făcut?

- Să mă întâlnesc cu bunica ta. Ştiam că este important pentru tine şi ţi-am şi promis de ieri că mergem.

- Foarte frumos, iubitule, dar întâlnirea asta de afaceri era foarte importantă pentru tine.

- Adevărat, iubire, însă tu eşti cea mai importantă pentru mine. O să-l sun pe domnul Andrews şi vom rezolva această problemă, puiule. Stai liniştită!

În ziua aceea mi-am dat seama cât de mult mă iubea Matei. Era iubitul ideal. Îl adoram. Era totul pentru mine.

*Continuarea pe blog, Duminică, 03 August, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!

SweetM - Capitolul 3, Partea 4

     Bună, sweet people! Astăzi postez subcapitolul 4 al capitolului 3 din cartea ”SweetM”. Sper să vă placă. Ce vreau să vă mai zic este că se apropie august, cu pași repezi chiar. Așa și? - veți spune - În august, voi publica carteaaa SweetM! Ce părere aveți? Mai multe detalii, în curând! Pupici!

3.4 În natură

26 mai 2004 (după aproximativ două luni…)           

     S-au schimbat multe din acea zi. Acum, vorbeam cu amicul meu, Matei, mai mereu şi ne întâlneam zilnic. Trandafirul mov pe care înainte îl primeam din cutia poştală, acum, îl primeam de la Matei însoţit de un pupic dulce. Am luat toate examenele cu note bune şi am fost admisă la Facultatea de Litere. Viaţa mea era minunată, atât pe plan profesional cât şi personal. Toate lucrurile bune ce mi se întâmplau se datorau, în mare parte, lui Matei. El îmi oferea înţelegere şi susţinere necondiţionată. Ajunsesem să îl iubesc. Era, practic, imposibil să nu se întâmple acest lucru, pentru că era un om minunat, calm, echilibrat şi foarte sufletist. Tot timpul sărea în ajutor, chiar de cunoştea sau nu persoana. În schimb, eu eram cam răutăcioasă şi nu înţelegeam de ce trebuie să ajutăm pe toată lumea.  Îmi răspundea calm, spunându-mi: De ce  să nu facem un lucru bun, atunci când putem? Nu mai întâlnisem niciodată o persoană aşa drăguţă ca Matei.  Făcea bine, dar, niciodată, nu voia nimic în schimb.

-  SweetM, când poţi să ne întâlnim? 
- Acum.          
- Perfect. Vin să te iau imediat.         
- Serios? Chiar acum?              
- Nu ai zis aşa?           
- Ba da, dar nu mă aşteptam să poţi şi tu chiar acum.
- Pentru tine, pot oricând. Vin să te iau.        
- Unde mergem?        
- O să vezi tu, închizându-mi. Îl simţeam încordat. Oare ce i s-a întâmplat? Îmi făceam griji.

A pornit maşina înainte să închid portiera. Era agitat.           
- Ce s-a întâmplat, SweetM? De ce eşti aşa de tensionat?     
- Nu am nimic, Marina!

     Am hotărât că nu trebuie să îl mai întreb nimic, dacă voia el să îmi spună ce avea, eu eram acolo să îl ascult.

     Maşina s-a oprit. Se pare că ajunsesem la destinaţie. Din maşină se vedea un lac. Matei a venit să îmi deschidă uşa.       

     
- SweetM, azi vreau să facem ceva ce nu am mai făcut până acum.  
- Adică să pescuim?   
- Hmm… nu m-am gândit la acest lucru, dar e o idee foarte bună. O punem în aplicare data viitoare.        
- Atunci,  la ce activitate te referi?     
- Îţi dau un indiciu sau două, ca să nu zici că sunt aşa rău. Apă şi barcă.      
- Îmi place cum sună. De-abia aştept, dar nu ştiu să vâslesc. 
- Nu e nicio problemă. Nici eu, amuzându-se pe seama mea.

     Priveliştea din barcă era minunată. Lacul era înconjurat de o pădure foarte bogată. Pe mal, se aflau trestiile ce păreau însetate. Erau atât de înclinate încât atingeau apa. Flori multicolore le îngrădeau, oferind senzaţia că le protejează de pericolul apei. Broaştele ne ofereau un concert zgomotos acompaniate de raţele înfometate. Era un tablou încărcat de energie.

     
- E minunat aici, în natură, zice Matei, citindu-mi gândurile.
- Total de acord cu tine. Mă simt atât de bine în natură. E locul meu preferat.         
- Mă bucur! Înseamnă că am ales bine locul…          
- Pentru ce, Matei?     
- SweetM, îmi faci o faci o favoare, te rog?  
- Sigur.           
- Te rog, să nu mai vorbeşti.   
<< Oare ce a păţit? >> mi-am spus în gând.  
- În primul rând, vreau să îţi spun că eşti frumoasă. În al doilea rând, îţi mărturisesc că eşti foarte frumoasă. În al treilea rând, recunosc că sunt îndrăgostit de tine. În al patrulea rând, admit că sunt îndrăgostit de tine până peste cap. În al cincilea rând, declar că te iubesc. În al şaselea rând, îţi zic că te iubesc foarte mult şi în ultimul rând, te întreb dacă ai vrea să fii iubita mea.
- În primul rând, Matei, mărturisesc că sunt supărată pe tine. În al doilea rând, vreau să îţi zic că sunt supărată pe tine că am aşteptat prea mult. În al treilea rând, vreau să îţi spun că sunt supărată pe tine pentru că am aşteptat atât de mult să îmi faci această propunere. În al patrulea rând, îti mărturisesc că sunt îndrăgostită de tine de la cincisprezece ani. În al cincilea rând, declar că te iubesc, te iubesc mult. În al şaselea rând, răspund că îmi doresc şi aş fi onorată să fiu iubita ta.    
- Puiul meu, speram să fii de acord!    

     În momentul acela ne-am sărutat. A fost cel mai frumos sărut, încărcat de multă dragoste şi pasiune.        
    Cât timp am stat acolo, în locul iubirii noastre, ne-am bucurat unul de altul, prin declaraţii de dragoste, sărutări şi îmbrăţişări. Îmi plăcea mult când mă săruta, simţeam că fluturaşii din interior sunt atât de mulţi, încât mă luau cu ei în zbor. Efectiv, zburam de fericire şi plăcere.

*Continuarea pe blog, Duminică, 27 Iulie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!

SweetM - Capitolul 3, Partea 3

     Bună, sweet people! Astăzi, subcapitolul intitulat „88 ani, 2 luni, 15 zile şi 7 ore”, din cartea SweetM! 

     Enjoy it!
     

     P.S. Aș vrea să știu dacă vă place, dacă să continui cu postările!

3.3     88 ani, 2 luni, 15 zile şi 7 ore

Eram în pijamale în acel moment. M-am dus repede în casă, mi-am luat rochia roşie în care mă simţeam cel mai bine. Am plecat, însoţită de mii de emoţii şi fluturaşi, să mă întâlnesc cu el. Era ocazia când  puteam să aflu adevărul. 
Mă aştepta exact unde a zis. M-a întâmpinat cu un zâmbet fermecător. Tricoul alb îi evidenţia tenul bronzat şi îl făcea incredibil de  sexy.

- Bună, beautiful in red! Înainte să începi interogatoriul, te rog, să primeşti această cutie cu bomboane de ciocolată pentru a îndulci întrebările ce vor urma.

- Atunci o să mânânc mai multe ca să fii sigur de efect, tachinându-l.

- Prefer să fie cele mai amare întrebări din lume de cât să devii pufoasă, tachinându-mă şi el.

- Nu ai tu şansa de a mă vedea vreodată << pufoasă>>.

- Haide, că nu sunt chiar aşa bătrân.

- Eşti pregătit pentru întrebări?

- Încă nu, haide să mergem undeva pentru a sta comod.

Am mers în parcul de lângă blocul meu şi ne-am aşezat pe o bancă. Era pustiu acolo, fiind doar ora nouă dimineaţa.       
   
- Te simţi comod?      
- Cu tine întotdeauna.
- Atunci să începem. Prima întrebare este aceeaşi ca cea din e-mail. Răspunde-mi! 
- Nu îmi plăcea să te ştiu tensionată din cauză că te certa bunica. Simţeam că e vina mea şi nu îmi doream acest lucru. Voiam să fii fericită.  
- Crezi că după am fost mai fericită? 
- De ce să nu fi? Dacă nu mai eram eu, nu mai stăteai până târziu la calculator, deci dispărea şi motivul conflictului vostru.
- Vreau să fii informat corect de data aceasta, aşa că am să îţi spun. Am fost foarte nefericită când ai încetat discuţiile cu mine.      
- De ce, SweetM?      
- Parcă eu trebuia să te  interoghez.   
- Da, ai dreptate şi ai să faci acest lucru, timpul încă nu a expirat. O să îţi acord încă zece minute dacă mă lămureşti. Plus, ai zis că vrei să fiu informat corect.       
-  Să fie douăzeci de minute atunci. Am fost tristă, pentru că îmi plăcea să vorbim, mă simţeam bine, puneam suflet în toate discuţiile noastre. Era ceva mai mult decât conversaţii banale. Se pare că pentru tine nu a fost la fel. Nu te condamn, chiar te înţeleg, de fapt. Un bărbat ca tine, normal, că nu gândea ca mine, pentru tine eram doar o puştoaică şi doar atât. Nu e vina ta că eu m-am implicat mai mult…            
- SweetM, acum tu nu eşti informată corect. Îmi permiţi şi mie?      
- Mie nu doar îmi plăcea, ci adoram să vorbesc cu tine. Îmi plăcea că aveam tot timpul despre ce discuta, mai ales, că tu erai o puştoaică pe atunci. Mă uimea inteligenţa ta.          
- Dacă adorai, de ce ai renunţat?       
- Ca să fii fericită şi liniştită.  
- Nu am fost. Trebuia să mă întrebi şi pe mine dacă sunt de acord, pentru că  amândoi eram implicaţi.      
- Da, poate am greşit. Însă, acum, nu mai vreau greşeli din partea mea. Vreau să mă ierţi şi să îmi mai acorzi o şansă. Crezi că ai putea?       
- Cu o condiţie.          
- Oricare.        
- Să nu mai iei niciodată decizii fără să mă consulţi şi pe mine.        
- Promit!         
- A doua întrebare. Încă mai am timp.           
- Te ascult.      
- Ce vrei de la mine?  
- Să te ştiu lângă mine. Să ştiu ce faci, dacă eşti bine. Să zicem… să fim prieteni.   
-  Soţia sau iubita ta este de acord cu acest plan al tău?        
- Cu siguranţă, pentru că nu există soţie sau iubită deocamdată.      
- Ai de gând să îţi faci una cât de curând?    
- Normal.        
- Atunci du-te să vorbeşti cu ea, poate o convingi.    
- Exact lucru acesta îl fac acum.        
-  Nu mai glumi cu mine despre aceste lucruri!          
- Cine a zis că glumeşte? Eu chiar vorbeam serios. Ce am zis aşa absurd? Sunt chiar atât de bătrân pentru tine, astfel încât niciodată nu ai putea să mă vezi ca pe un potenţial iubit?        
- Hmm... Să vedem! Câţi ani ai? Am întrebat eu râzând.      
- Vai! Ce directă eşti! Cam câţi îmi dai?        
- Cam... 88 ani, 2 luni, 15 zile şi 7 ore, amuzându-mă.          
- Câtă exactitate, domne. Însă, răspuns greşit. Mai ai o încercare.    
- Ai zis că ai venit la liceu pentru întrunirea cu colegii, acest lucru însemnând că au trecut 20 ani de atunci. Mă descurc mai greu cu calculele, dar tind să cred că ai 40 ani.
- Bun raţionament. Ţi-am zis că eşti inteligentă. Cam pe acolo, am 38 ani. Acum, că mi-ai aflat vârsta, îmi răspunzi la întrebare?       
- Eu nu am nici o problemă cu vârsta ta, Matei. Cred că tu ai. Nu cred că te-ai uita niciodată la o fată micuţă ca mine. Eu nu sunt nici pe departe potrivită pentru tine. Sunt imatură şi copilăroasă.           
- Când erai mai mică erai destul de matură, dar acum că ai mai crescut? Nu eşti deloc imatură. Copilăroasă eşti, dar acesta este unul din multele aspecte ce îmi plac la tine. Aş fi mândru şi invidiat dacă aş avea o iubită ca tine. În schimb, tu nu. Probabil ţi-ar fi ruşine să ieşi cu un bătrânel ca mine pe stradă, tu aşa frumoasă, iar eu aşa vârstnic... Sper doar să vrei să fim amici.           
- Matei, niciodată nu mi-ar fi ruşine cu tine, din contră, aş fi onorată să fiu iubita ta. Tu ai fost şi vei fi mereu special pentru mine. Totuşi, am putea  lăsa lucrurile să decurgă de la sine. Momentan, vom fi amici.

*Continuarea pe blog, Duminică, 20 Iulie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!

Thanks for leaving

     Bună, oameni frumoși! Vouă nu vi se întâmplă să fiți undeva și să vă placă o melodie, dar să nu știți cine cântă? Dar vă place atât de mult încât rețineți câteva versuri și apoi când ajungeți acasă o căutați? Așa mi se întâmplă și mie! Ultima oară, eram în mall și am auzit o melodie... divină (după părerea mea). Eram foarte revoltată că nu îmi dau seama cine cântă. Așa că am reținut câteva versuri... ca să caut acasă, metoda mea tradițională. Însă, prietenul meu, mi-a zis că nu e nevoie că există un program/aplicație pe telefon ce recunoaște melodiile, sau ceva de genu’! Eu nu mă pricep la tehnologia aceasta avansată, dar i-am zis să îmi instaleze și mie, SoundHound! Așa am descoperit-o! Era ea! 

Alexandra Stan – Thanks for leaving! 

Voi cum procedați când nu știți cine cântă o melodie super? 

Vă aștept și pe facebook!

   Pentru că... fetele se relaxează cu stil!

SweetM - Capitolul 3, Partea 2

Hello, sweet people! Știu că astăzi nu e duminică, de aceea îmi cer scuze pentru întârziere. Astăzi, postez subcapitolul  „Trandafir peste trandafir” din cartea  „SweetM”! Sper să vă placă! Vă îmbrățișez cu drag! Enjoy it!

3.2     Trandafir peste trandafir     

     

     Gândurile cu el îmi încărcau ziua, mă trezeam şi dormeam împreună cu acestea. Îmi tot aminteam acel moment când l-am văzut la festivitate, cât de chipeş era. Trecerea timpului l-a transformat într-un bărbat mai matur, dar mult mai atrăgător. Simţeam nevoia să îl caut, să îi vorbesc, dar nu mai voiam să fac acest lucru, nu din nou. Am mai trecut o dată prin etapa aceasta şi am suferit foarte mult atunci când nu mi-a mai răspuns. Nu voiam să se mai întâmple aşa ceva. Mă luptam cu mine să nu-l caut, să nu îi scriu. Îmi reprimam această dorinţă tocmai din cauza unei posibile suferinţe.       
           
From: matei.business@yahoo.com             
Sent: Joi, 15 aprilie, 2004, 10:41 PM          
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: Pentru cea mai frumoasă fată

     Bună, frumoasă SweetM! Ţi-am scris pentru că în seara aceea, nu mi-ai mai acordat timp şi nu am reuşit să îţi mărturisesc tot ce îmi propusesem. Te rog, să îmi scuzi îndrăzneala, dar am hotărât să încerc aici, ca în vremurile trecute.           
     În acea seară nu am reuşit să îţi spun cât de frumoasă erai. Tu eclipseai toate fetele de acolo. Ai o frumuseţe covârşitoare. Chiar dacă mă străduiam efectiv să nu mă mai holbez la tine, nu reuşeam, parcă mă atrăgeai ca un magnet. Nu ştu dacă tu eşti conştientă cât eşti de frumoasă! Tu deţineai toate privirile celor prezenţi acolo. Rochia ta ca de safir îţi contura inedit trupul tău micuţ şi firav. Materialul diafan ce îţi înconjura talia şi picioarele îţi oferea o notă impresionantă de senzualitate şi romantism. Părul tău castaniu lăsat să curgă liber pe spate, parcă dansa de fericire ştiind că are o astfel de stăpână. Buclele uşor definite se succedau nonşalant provocând o imagine autentică. Ochii tăi ca două perle negre, cristalini şi foarte jucăuşi răspândesc multă gingăşie şi inocenţă. Năsucul tău se încadrează impecabil cu faţa ta micuţă şi delicată. Ce să mai zic de buzele tale impregnate de culoarea coralului! Sunt piesa de rezistenţă a frumuseţii tale, evidenţiind exemplar trăsăturile frumoase pe care le posezi. Eşti, fără îndoială, minunată!   

 
P.S. Te rog, să te uiţi în cutia poştală!           
                                                                        SweetM

Reply, Reply All or Forward | More

     Acesta era primul mesaj primit de la Matei după atâţia ani. De ce mă mai căuta? De ce nu mă lăsa liniştită? Ca să mă lase iar singură? De ce râdea de mine? De unde atâta frumuseţe? Eu eram o fată minionă, la 1.60 metri, cam slăbuţă după părerea părinţilor mei. Nu aveam nicio frumuseţe autentică, aşa cum zicea el. Părul meu, cam lung pentru statura mea, era foarte năstruşnic, dădea senzaţia de multă dezordine, iar nasul meu mi se părea prea mare în raport cu faţa, acoperind-o în întregime.  

     M-am hotărât că nu o să îi răspund, în ritmul acesta va înceta sa mă caute. Totuşi ce se afla în cutia poştală? Trebuia să mă duc să verific.  Deschizând uşa cutiei, am descoperit acolo un fabulos trandafir mov, mi se părea mai frumos decât primul oferit. Îmi plăcea gestul lui, însă, eram intrigată de unde îmi ştia adresa de acasă. Voiam să îl întreb, dar  m-am hotărat să mă abţin şi să respect planul iniţial, acela de a nu-i răspunde la niciun mesaj.   Însă, curiozitatea mea a fost satisfăcută prin următorul mesaj  primit de la el.      

From: matei.business@yahoo.com 
Sent: Sâmbătă, 17 aprilie, 2004, 10:41 PM
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: O mică speranţă

             

     Bună, frumoasă SweetM! Îţi mărturisesc că sunt cu adevărat trist că nu mi-ai răspuns la e-mail, dar poate că o merit. Totuşi, îmi păstrez speranţa că, într-o zi, vei comunica cu mine. Cu siguranţă, că mesajul meu precedent ţi-a stârnit multe semne de întrebare. De exemplu, de unde îţi cunosc eu adresa? Să nu ai impresia că sunt un psihopat care te urmăreşte, nu aş face niciodată acest lucru. Însă, dacă ceva mă interesează, atunci, tind să aflu cât mai multe informaţii despre acel ceva. Tu nu doar că mă interesezi, mă fascinezi, aşa că, aflarea adresei, a reprezentat o mică provocare pentru mine.           
     Sper că ţi-a plăcut trandafirul! Îi cunoşti simbolistica.

     

     P.S. Te mai aşteaptă unul tot acolo.

                                                                         SweetM

Reply, Reply All or Forward | More

     Nu era zi în care să nu primesc un e-mail de la SweetM, iar o dată la două zile, un trandafir. Nu mai aveam nicio vază liberă în care să îi ţin. Însă, eu tot nu îi răspundeam. Îmi vedeam de viaţa mea. Examenele băteau la uşă, iar eu le aşteptam. Eram pregătită, acum mai mult ca oricând. Chiar dacă nu i-am spus lui Matei, el mă ajuta şi în privinţa aceasta, scriindu-mi atâtea lucruri bune despre mine, îmi întărea imaginea de sine, oferindu-mi mai multă încredere în mine, astfel, treceam cu succes peste orice obstacol.                 
     Ultimul mesaj de la el, m-a pus pe gânduri:

From: matei.business@yahoo.com 
Sent: Luni, 19 aprilie, 2004, 10:41 PM       
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: Ce faci?

     Bună, SweetM! Cum te-ai descurcat astăzi la examen? Cunoscându-te, cred că nu ai întâmpinat nicio dificultate. Sper că mesajele mele nu te încurcă sau îţi distrag atenţia. Nu îmi doresc să fii din nou mustrată de bunica ta ca în trecut. Tot timpul am încercat să previn orice problemă care ți s-ar putea ivi în cale. Mult succes!

                                                                      SweetM”

Reply, Reply All or Forward | More

     Cum adică mereu a încercat să prevină problemele care au apărut în calea mea? Întrucât, întrebarea aceasta mă mistuia pe dinăuntru, am hotărât să încalc pactul de a nu îi răspunde:

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Luni, 19 aprilie, 2004, 10:41 PM       
To: matei.business@yahoo.com      
Subject: RE: Ce faci?

         

     Hey, SweetM! Vreau să îţi adresez o întrebare. Tu acum cinci ani nu mi-ai mai scris înapoi, deoarece te-ai gândit că din cauza ta bunica îmi reproşează  neglijarea şcolii? Te rog, să îmi răspunzi fără ocolişuri, este important pentru mine.

Reply, Reply All or Forward | More

    Aşteptam cu nerăbdare răspunsul la această întrebare care mă rodea. Când am văzut e-mail de la el, m-am umplut de emoţii. Speram că am intuit bine şi că el chiar a avut un motiv ca să nu mai vorbească cu mine. Însă, mare mi-a fost dezamăgirea când am citit mesajul.

,,Bună, frumoasă SweetM! Uită-te în cutia poştală!”

Eram chiar revoltată, nu mai voiam flori, ci răspunsuri. De ce nu înţelegea?

M-am dus fără nicio tragere de inimă să îmi iau floarea din cutie. Când am deschis uşa, am dat peste un trandafir mov. Frumos, foarte adevărat, dar nu era ceea ce eu doream în momentul acela. Când mi-am luat cadoul, am văzut că era ceva legat de tulpina trandafirului... un bileţel:

,,Te aştept în faţa scării. Am de gând să îţi răspund la toate întrebările. Ofertă disponibilă foarte puţin timp, te sfătuiesc să te grăbeşti! 

                                                                                                                                   SweetM”

*Continuarea pe blog, Duminică, 13 Iulie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!