SweetM - Capitolul 3, Partea 4

     Bună, sweet people! Astăzi postez subcapitolul 4 al capitolului 3 din cartea ”SweetM”. Sper să vă placă. Ce vreau să vă mai zic este că se apropie august, cu pași repezi chiar. Așa și? - veți spune - În august, voi publica carteaaa SweetM! Ce părere aveți? Mai multe detalii, în curând! Pupici!

3.4 În natură

26 mai 2004 (după aproximativ două luni…)           

     S-au schimbat multe din acea zi. Acum, vorbeam cu amicul meu, Matei, mai mereu şi ne întâlneam zilnic. Trandafirul mov pe care înainte îl primeam din cutia poştală, acum, îl primeam de la Matei însoţit de un pupic dulce. Am luat toate examenele cu note bune şi am fost admisă la Facultatea de Litere. Viaţa mea era minunată, atât pe plan profesional cât şi personal. Toate lucrurile bune ce mi se întâmplau se datorau, în mare parte, lui Matei. El îmi oferea înţelegere şi susţinere necondiţionată. Ajunsesem să îl iubesc. Era, practic, imposibil să nu se întâmple acest lucru, pentru că era un om minunat, calm, echilibrat şi foarte sufletist. Tot timpul sărea în ajutor, chiar de cunoştea sau nu persoana. În schimb, eu eram cam răutăcioasă şi nu înţelegeam de ce trebuie să ajutăm pe toată lumea.  Îmi răspundea calm, spunându-mi: De ce  să nu facem un lucru bun, atunci când putem? Nu mai întâlnisem niciodată o persoană aşa drăguţă ca Matei.  Făcea bine, dar, niciodată, nu voia nimic în schimb.

-  SweetM, când poţi să ne întâlnim? 
- Acum.          
- Perfect. Vin să te iau imediat.         
- Serios? Chiar acum?              
- Nu ai zis aşa?           
- Ba da, dar nu mă aşteptam să poţi şi tu chiar acum.
- Pentru tine, pot oricând. Vin să te iau.        
- Unde mergem?        
- O să vezi tu, închizându-mi. Îl simţeam încordat. Oare ce i s-a întâmplat? Îmi făceam griji.

A pornit maşina înainte să închid portiera. Era agitat.           
- Ce s-a întâmplat, SweetM? De ce eşti aşa de tensionat?     
- Nu am nimic, Marina!

     Am hotărât că nu trebuie să îl mai întreb nimic, dacă voia el să îmi spună ce avea, eu eram acolo să îl ascult.

     Maşina s-a oprit. Se pare că ajunsesem la destinaţie. Din maşină se vedea un lac. Matei a venit să îmi deschidă uşa.       

     
- SweetM, azi vreau să facem ceva ce nu am mai făcut până acum.  
- Adică să pescuim?   
- Hmm… nu m-am gândit la acest lucru, dar e o idee foarte bună. O punem în aplicare data viitoare.        
- Atunci,  la ce activitate te referi?     
- Îţi dau un indiciu sau două, ca să nu zici că sunt aşa rău. Apă şi barcă.      
- Îmi place cum sună. De-abia aştept, dar nu ştiu să vâslesc. 
- Nu e nicio problemă. Nici eu, amuzându-se pe seama mea.

     Priveliştea din barcă era minunată. Lacul era înconjurat de o pădure foarte bogată. Pe mal, se aflau trestiile ce păreau însetate. Erau atât de înclinate încât atingeau apa. Flori multicolore le îngrădeau, oferind senzaţia că le protejează de pericolul apei. Broaştele ne ofereau un concert zgomotos acompaniate de raţele înfometate. Era un tablou încărcat de energie.

     
- E minunat aici, în natură, zice Matei, citindu-mi gândurile.
- Total de acord cu tine. Mă simt atât de bine în natură. E locul meu preferat.         
- Mă bucur! Înseamnă că am ales bine locul…          
- Pentru ce, Matei?     
- SweetM, îmi faci o faci o favoare, te rog?  
- Sigur.           
- Te rog, să nu mai vorbeşti.   
<< Oare ce a păţit? >> mi-am spus în gând.  
- În primul rând, vreau să îţi spun că eşti frumoasă. În al doilea rând, îţi mărturisesc că eşti foarte frumoasă. În al treilea rând, recunosc că sunt îndrăgostit de tine. În al patrulea rând, admit că sunt îndrăgostit de tine până peste cap. În al cincilea rând, declar că te iubesc. În al şaselea rând, îţi zic că te iubesc foarte mult şi în ultimul rând, te întreb dacă ai vrea să fii iubita mea.
- În primul rând, Matei, mărturisesc că sunt supărată pe tine. În al doilea rând, vreau să îţi zic că sunt supărată pe tine că am aşteptat prea mult. În al treilea rând, vreau să îţi spun că sunt supărată pe tine pentru că am aşteptat atât de mult să îmi faci această propunere. În al patrulea rând, îti mărturisesc că sunt îndrăgostită de tine de la cincisprezece ani. În al cincilea rând, declar că te iubesc, te iubesc mult. În al şaselea rând, răspund că îmi doresc şi aş fi onorată să fiu iubita ta.    
- Puiul meu, speram să fii de acord!    

     În momentul acela ne-am sărutat. A fost cel mai frumos sărut, încărcat de multă dragoste şi pasiune.        
    Cât timp am stat acolo, în locul iubirii noastre, ne-am bucurat unul de altul, prin declaraţii de dragoste, sărutări şi îmbrăţişări. Îmi plăcea mult când mă săruta, simţeam că fluturaşii din interior sunt atât de mulţi, încât mă luau cu ei în zbor. Efectiv, zburam de fericire şi plăcere.

*Continuarea pe blog, Duminică, 27 Iulie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!