SweetM - Capitolul 3, Partea 3

     Bună, sweet people! Astăzi, subcapitolul intitulat „88 ani, 2 luni, 15 zile şi 7 ore”, din cartea SweetM! 

     Enjoy it!
     

     P.S. Aș vrea să știu dacă vă place, dacă să continui cu postările!

3.3     88 ani, 2 luni, 15 zile şi 7 ore

Eram în pijamale în acel moment. M-am dus repede în casă, mi-am luat rochia roşie în care mă simţeam cel mai bine. Am plecat, însoţită de mii de emoţii şi fluturaşi, să mă întâlnesc cu el. Era ocazia când  puteam să aflu adevărul. 
Mă aştepta exact unde a zis. M-a întâmpinat cu un zâmbet fermecător. Tricoul alb îi evidenţia tenul bronzat şi îl făcea incredibil de  sexy.

- Bună, beautiful in red! Înainte să începi interogatoriul, te rog, să primeşti această cutie cu bomboane de ciocolată pentru a îndulci întrebările ce vor urma.

- Atunci o să mânânc mai multe ca să fii sigur de efect, tachinându-l.

- Prefer să fie cele mai amare întrebări din lume de cât să devii pufoasă, tachinându-mă şi el.

- Nu ai tu şansa de a mă vedea vreodată << pufoasă>>.

- Haide, că nu sunt chiar aşa bătrân.

- Eşti pregătit pentru întrebări?

- Încă nu, haide să mergem undeva pentru a sta comod.

Am mers în parcul de lângă blocul meu şi ne-am aşezat pe o bancă. Era pustiu acolo, fiind doar ora nouă dimineaţa.       
   
- Te simţi comod?      
- Cu tine întotdeauna.
- Atunci să începem. Prima întrebare este aceeaşi ca cea din e-mail. Răspunde-mi! 
- Nu îmi plăcea să te ştiu tensionată din cauză că te certa bunica. Simţeam că e vina mea şi nu îmi doream acest lucru. Voiam să fii fericită.  
- Crezi că după am fost mai fericită? 
- De ce să nu fi? Dacă nu mai eram eu, nu mai stăteai până târziu la calculator, deci dispărea şi motivul conflictului vostru.
- Vreau să fii informat corect de data aceasta, aşa că am să îţi spun. Am fost foarte nefericită când ai încetat discuţiile cu mine.      
- De ce, SweetM?      
- Parcă eu trebuia să te  interoghez.   
- Da, ai dreptate şi ai să faci acest lucru, timpul încă nu a expirat. O să îţi acord încă zece minute dacă mă lămureşti. Plus, ai zis că vrei să fiu informat corect.       
-  Să fie douăzeci de minute atunci. Am fost tristă, pentru că îmi plăcea să vorbim, mă simţeam bine, puneam suflet în toate discuţiile noastre. Era ceva mai mult decât conversaţii banale. Se pare că pentru tine nu a fost la fel. Nu te condamn, chiar te înţeleg, de fapt. Un bărbat ca tine, normal, că nu gândea ca mine, pentru tine eram doar o puştoaică şi doar atât. Nu e vina ta că eu m-am implicat mai mult…            
- SweetM, acum tu nu eşti informată corect. Îmi permiţi şi mie?      
- Mie nu doar îmi plăcea, ci adoram să vorbesc cu tine. Îmi plăcea că aveam tot timpul despre ce discuta, mai ales, că tu erai o puştoaică pe atunci. Mă uimea inteligenţa ta.          
- Dacă adorai, de ce ai renunţat?       
- Ca să fii fericită şi liniştită.  
- Nu am fost. Trebuia să mă întrebi şi pe mine dacă sunt de acord, pentru că  amândoi eram implicaţi.      
- Da, poate am greşit. Însă, acum, nu mai vreau greşeli din partea mea. Vreau să mă ierţi şi să îmi mai acorzi o şansă. Crezi că ai putea?       
- Cu o condiţie.          
- Oricare.        
- Să nu mai iei niciodată decizii fără să mă consulţi şi pe mine.        
- Promit!         
- A doua întrebare. Încă mai am timp.           
- Te ascult.      
- Ce vrei de la mine?  
- Să te ştiu lângă mine. Să ştiu ce faci, dacă eşti bine. Să zicem… să fim prieteni.   
-  Soţia sau iubita ta este de acord cu acest plan al tău?        
- Cu siguranţă, pentru că nu există soţie sau iubită deocamdată.      
- Ai de gând să îţi faci una cât de curând?    
- Normal.        
- Atunci du-te să vorbeşti cu ea, poate o convingi.    
- Exact lucru acesta îl fac acum.        
-  Nu mai glumi cu mine despre aceste lucruri!          
- Cine a zis că glumeşte? Eu chiar vorbeam serios. Ce am zis aşa absurd? Sunt chiar atât de bătrân pentru tine, astfel încât niciodată nu ai putea să mă vezi ca pe un potenţial iubit?        
- Hmm... Să vedem! Câţi ani ai? Am întrebat eu râzând.      
- Vai! Ce directă eşti! Cam câţi îmi dai?        
- Cam... 88 ani, 2 luni, 15 zile şi 7 ore, amuzându-mă.          
- Câtă exactitate, domne. Însă, răspuns greşit. Mai ai o încercare.    
- Ai zis că ai venit la liceu pentru întrunirea cu colegii, acest lucru însemnând că au trecut 20 ani de atunci. Mă descurc mai greu cu calculele, dar tind să cred că ai 40 ani.
- Bun raţionament. Ţi-am zis că eşti inteligentă. Cam pe acolo, am 38 ani. Acum, că mi-ai aflat vârsta, îmi răspunzi la întrebare?       
- Eu nu am nici o problemă cu vârsta ta, Matei. Cred că tu ai. Nu cred că te-ai uita niciodată la o fată micuţă ca mine. Eu nu sunt nici pe departe potrivită pentru tine. Sunt imatură şi copilăroasă.           
- Când erai mai mică erai destul de matură, dar acum că ai mai crescut? Nu eşti deloc imatură. Copilăroasă eşti, dar acesta este unul din multele aspecte ce îmi plac la tine. Aş fi mândru şi invidiat dacă aş avea o iubită ca tine. În schimb, tu nu. Probabil ţi-ar fi ruşine să ieşi cu un bătrânel ca mine pe stradă, tu aşa frumoasă, iar eu aşa vârstnic... Sper doar să vrei să fim amici.           
- Matei, niciodată nu mi-ar fi ruşine cu tine, din contră, aş fi onorată să fiu iubita ta. Tu ai fost şi vei fi mereu special pentru mine. Totuşi, am putea  lăsa lucrurile să decurgă de la sine. Momentan, vom fi amici.

*Continuarea pe blog, Duminică, 20 Iulie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!