SweetM - Capitolul 3, Partea 2

Hello, sweet people! Știu că astăzi nu e duminică, de aceea îmi cer scuze pentru întârziere. Astăzi, postez subcapitolul  „Trandafir peste trandafir” din cartea  „SweetM”! Sper să vă placă! Vă îmbrățișez cu drag! Enjoy it!

3.2     Trandafir peste trandafir     

     

     Gândurile cu el îmi încărcau ziua, mă trezeam şi dormeam împreună cu acestea. Îmi tot aminteam acel moment când l-am văzut la festivitate, cât de chipeş era. Trecerea timpului l-a transformat într-un bărbat mai matur, dar mult mai atrăgător. Simţeam nevoia să îl caut, să îi vorbesc, dar nu mai voiam să fac acest lucru, nu din nou. Am mai trecut o dată prin etapa aceasta şi am suferit foarte mult atunci când nu mi-a mai răspuns. Nu voiam să se mai întâmple aşa ceva. Mă luptam cu mine să nu-l caut, să nu îi scriu. Îmi reprimam această dorinţă tocmai din cauza unei posibile suferinţe.       
           
From: matei.business@yahoo.com             
Sent: Joi, 15 aprilie, 2004, 10:41 PM          
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: Pentru cea mai frumoasă fată

     Bună, frumoasă SweetM! Ţi-am scris pentru că în seara aceea, nu mi-ai mai acordat timp şi nu am reuşit să îţi mărturisesc tot ce îmi propusesem. Te rog, să îmi scuzi îndrăzneala, dar am hotărât să încerc aici, ca în vremurile trecute.           
     În acea seară nu am reuşit să îţi spun cât de frumoasă erai. Tu eclipseai toate fetele de acolo. Ai o frumuseţe covârşitoare. Chiar dacă mă străduiam efectiv să nu mă mai holbez la tine, nu reuşeam, parcă mă atrăgeai ca un magnet. Nu ştu dacă tu eşti conştientă cât eşti de frumoasă! Tu deţineai toate privirile celor prezenţi acolo. Rochia ta ca de safir îţi contura inedit trupul tău micuţ şi firav. Materialul diafan ce îţi înconjura talia şi picioarele îţi oferea o notă impresionantă de senzualitate şi romantism. Părul tău castaniu lăsat să curgă liber pe spate, parcă dansa de fericire ştiind că are o astfel de stăpână. Buclele uşor definite se succedau nonşalant provocând o imagine autentică. Ochii tăi ca două perle negre, cristalini şi foarte jucăuşi răspândesc multă gingăşie şi inocenţă. Năsucul tău se încadrează impecabil cu faţa ta micuţă şi delicată. Ce să mai zic de buzele tale impregnate de culoarea coralului! Sunt piesa de rezistenţă a frumuseţii tale, evidenţiind exemplar trăsăturile frumoase pe care le posezi. Eşti, fără îndoială, minunată!   

 
P.S. Te rog, să te uiţi în cutia poştală!           
                                                                        SweetM

Reply, Reply All or Forward | More

     Acesta era primul mesaj primit de la Matei după atâţia ani. De ce mă mai căuta? De ce nu mă lăsa liniştită? Ca să mă lase iar singură? De ce râdea de mine? De unde atâta frumuseţe? Eu eram o fată minionă, la 1.60 metri, cam slăbuţă după părerea părinţilor mei. Nu aveam nicio frumuseţe autentică, aşa cum zicea el. Părul meu, cam lung pentru statura mea, era foarte năstruşnic, dădea senzaţia de multă dezordine, iar nasul meu mi se părea prea mare în raport cu faţa, acoperind-o în întregime.  

     M-am hotărât că nu o să îi răspund, în ritmul acesta va înceta sa mă caute. Totuşi ce se afla în cutia poştală? Trebuia să mă duc să verific.  Deschizând uşa cutiei, am descoperit acolo un fabulos trandafir mov, mi se părea mai frumos decât primul oferit. Îmi plăcea gestul lui, însă, eram intrigată de unde îmi ştia adresa de acasă. Voiam să îl întreb, dar  m-am hotărat să mă abţin şi să respect planul iniţial, acela de a nu-i răspunde la niciun mesaj.   Însă, curiozitatea mea a fost satisfăcută prin următorul mesaj  primit de la el.      

From: matei.business@yahoo.com 
Sent: Sâmbătă, 17 aprilie, 2004, 10:41 PM
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: O mică speranţă

             

     Bună, frumoasă SweetM! Îţi mărturisesc că sunt cu adevărat trist că nu mi-ai răspuns la e-mail, dar poate că o merit. Totuşi, îmi păstrez speranţa că, într-o zi, vei comunica cu mine. Cu siguranţă, că mesajul meu precedent ţi-a stârnit multe semne de întrebare. De exemplu, de unde îţi cunosc eu adresa? Să nu ai impresia că sunt un psihopat care te urmăreşte, nu aş face niciodată acest lucru. Însă, dacă ceva mă interesează, atunci, tind să aflu cât mai multe informaţii despre acel ceva. Tu nu doar că mă interesezi, mă fascinezi, aşa că, aflarea adresei, a reprezentat o mică provocare pentru mine.           
     Sper că ţi-a plăcut trandafirul! Îi cunoşti simbolistica.

     

     P.S. Te mai aşteaptă unul tot acolo.

                                                                         SweetM

Reply, Reply All or Forward | More

     Nu era zi în care să nu primesc un e-mail de la SweetM, iar o dată la două zile, un trandafir. Nu mai aveam nicio vază liberă în care să îi ţin. Însă, eu tot nu îi răspundeam. Îmi vedeam de viaţa mea. Examenele băteau la uşă, iar eu le aşteptam. Eram pregătită, acum mai mult ca oricând. Chiar dacă nu i-am spus lui Matei, el mă ajuta şi în privinţa aceasta, scriindu-mi atâtea lucruri bune despre mine, îmi întărea imaginea de sine, oferindu-mi mai multă încredere în mine, astfel, treceam cu succes peste orice obstacol.                 
     Ultimul mesaj de la el, m-a pus pe gânduri:

From: matei.business@yahoo.com 
Sent: Luni, 19 aprilie, 2004, 10:41 PM       
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: Ce faci?

     Bună, SweetM! Cum te-ai descurcat astăzi la examen? Cunoscându-te, cred că nu ai întâmpinat nicio dificultate. Sper că mesajele mele nu te încurcă sau îţi distrag atenţia. Nu îmi doresc să fii din nou mustrată de bunica ta ca în trecut. Tot timpul am încercat să previn orice problemă care ți s-ar putea ivi în cale. Mult succes!

                                                                      SweetM”

Reply, Reply All or Forward | More

     Cum adică mereu a încercat să prevină problemele care au apărut în calea mea? Întrucât, întrebarea aceasta mă mistuia pe dinăuntru, am hotărât să încalc pactul de a nu îi răspunde:

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Luni, 19 aprilie, 2004, 10:41 PM       
To: matei.business@yahoo.com      
Subject: RE: Ce faci?

         

     Hey, SweetM! Vreau să îţi adresez o întrebare. Tu acum cinci ani nu mi-ai mai scris înapoi, deoarece te-ai gândit că din cauza ta bunica îmi reproşează  neglijarea şcolii? Te rog, să îmi răspunzi fără ocolişuri, este important pentru mine.

Reply, Reply All or Forward | More

    Aşteptam cu nerăbdare răspunsul la această întrebare care mă rodea. Când am văzut e-mail de la el, m-am umplut de emoţii. Speram că am intuit bine şi că el chiar a avut un motiv ca să nu mai vorbească cu mine. Însă, mare mi-a fost dezamăgirea când am citit mesajul.

,,Bună, frumoasă SweetM! Uită-te în cutia poştală!”

Eram chiar revoltată, nu mai voiam flori, ci răspunsuri. De ce nu înţelegea?

M-am dus fără nicio tragere de inimă să îmi iau floarea din cutie. Când am deschis uşa, am dat peste un trandafir mov. Frumos, foarte adevărat, dar nu era ceea ce eu doream în momentul acela. Când mi-am luat cadoul, am văzut că era ceva legat de tulpina trandafirului... un bileţel:

,,Te aştept în faţa scării. Am de gând să îţi răspund la toate întrebările. Ofertă disponibilă foarte puţin timp, te sfătuiesc să te grăbeşti! 

                                                                                                                                   SweetM”

*Continuarea pe blog, Duminică, 13 Iulie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!

SweetM - Capitolul 2, Partea 1

   Bună, sweet people! În primul rând, vreau să vă urez la mulţi ani fericiţi şi să nu lăsaţi copilul din voi să plece vreodată! În al doilea rând, astăzi, e ziua postării unui alt subcapitol din SweetM. Am ajuns la cel de-al doilea capitol intitulat „Compromis peste compromis”, primul subcapitol „Întâlnirea”. Aici, vom avea parte de… o surpriză. Enjoy it!        

   P.S. Aştept comentarii, critici, orice!

II Compromis peste compromis  

2.1 Întâlnirea

- Alo, iubita mea?                    
- Da, ce s-a întâmplat?             
- Nu mai putem să ne vedem la 14, deoarece vreau să mă uit la meci şi tocmai atunci începe. Propun să ne întâlnim la 16. Nu-i aşa, că poţi? 
- Nu prea pot la 16... Ţi-am zis de ieri că vreau să mă duc să o vizitez pe bunică-mea. Nu am mai văzut-o de când s-a mutat din oraş.           
- Haide, iubi! Te duci mâine! Ai timp să o revezi. Ştii cât de important este pentru mine meciul acesta.     
- La fel de important este şi pentru mine să îmi văd bunica astăzi, pentru că i-am promis că ne vedem. Mi-e dor de ea. Simt nevoia să o văd. Cred că e mai bine ca noi doi să ne vedem mâine. Aşa putem să realizăm ceea ce ne-am propus azi.      
- Să înţeleg că nu vrei să te întâlneşti cu mine azi?    
- Ba da, dar dacă  nu ne permite programul azi…     
- Ba da, am putea dacă tu nu ai fi atât de încăpăţânată şi ai înţelege importanţa acestui meci pentru mine. Vin toţi prietenii la mine, să îl urmărim împreună.      
- Bine, ne întâlnim la 16.         

   Cam aşa decurgeau toate discuţiile mele cu Adrian. Eu, ajungând să renunţ la tot ce voiam, în detrimentul dorinţelor lui, uneori chiar puerile. Mă cam săturasem să ripostez, să îi explic că şi nevoile mele erau importante, nu doar ale lui.    

   Era ora 16. Adrian nu se vedea nicăieri. Mă tot uitam după el. Uite-l că vine, mi-am spus. Însă, cu cât se apropia mai mult de mine,  cu atât observam că nu are trăsăturile lui.  Adrian era înzestrat cu o constituţie fizică puternică, cu o înălţime de 1,79 metri şi cu un aspect plăcut. Pe faţa lui se oglindea imaginea unui copil răsfăţat, dar în acelaşi timp, imaginea unui bărbat care putea fi grijuliu şi protector dacă îşi propunea. Părul lui negru  şi creţ se completa perfect cu tenul lui aproape măsliniu, creând, astfel, o fizionomie echilibrată şi  armonioasă. Ochii lui micuţi de culoarea căprui spre verde împreună cu sprâncenele sale groase şi bine conturate impuneau importanţă şi respect din partea celorlaţi. Era o persoană sociabilă, fiind înconjurat de mulţi prieteni, cu un simţ al umorului bine dezvoltat şi cu darul de a expune frumos şi convingător tot ce gândeşte. La o primă impresie era bărbatul ideal: chipeş, amuzant şi comunicativ. Însă, ca să existe armonie şi fericire într-o relaţie sunt suficiente doar aceste aspecte? De doi ani, de când eram împreună cu Adrian, încercam să îmi  răspund la această întrebare...    

   
- Adrian, este ora 16. Unde eşti?       
- Deja ora 16? Scuză-mă, iubi, dar nu mi-am dat seama când a trecut timpul aşa repede. Încă sunt cu băieţii. Sărbătorim victoria echipei noastre favorite.Tu eşti deja acolo?        
- Normal că sunt,  aşa cum am stabilit. Este 16 şi la ora aceasta ai spus că ne întâlnim.        
- Da, iubi, ai dreptate, dar înţelege şi tu că era important pentru mine să sărbătoresc cu băieţii, reuşita echipei. Nu te supăra fără motiv. Gândindu-mă mai bine, chiar ţi-am făcut o favoare lipsind de la întâlnire, aşa poţi să te duci să îţi vizitezi bunica, aşa cum voiai iniţial. Nu-i aşa că este o idee nemaipomenită? Sunt un iubit grozav!           
- Bine, bine, Adrian... încercând să închid cât mai repede, înainte să explodez de nervi.  

*Continuarea pe blog, Duminică, 8 Iunie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!