SweetM - Capitolul1, Partea 2

Bună, sweet people! Astăzi este ziua postării unui nou subcapitol din cartea ”SweetM”. Se numeşte „Conversaţii” şi reprezintă intriga acestei poveşti captivante. Aici, vom descoperi în ce mod se vor aborda protagoniştii noştri, ce discuţii, comentarii au şi ce impact au acestea asupra lor. Personal, îmi place mult acest subcapitol, punându-mi multe semne de întrebare referitor la evoluţia relaţiei lor. Mă face curioasă. Enjoy it!

P.S. Aştept comentarii, critici! Orice!

1.2 Conversaţii

            Fluturaşii  nu mai puteau sta captivi şi  complotau împotriva stomacului meu, să iasă la lumină, dar nici acesta din urmă, nu se lăsa mai prejos şi încă rezista atacurilor. Cam aceasta era starea mea simptomatologică atunci când am văzut un e-mail primit de la Matei.

From: matei.bussiness@yahoo.com           
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 8:14 PM      
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: Mulţumesc

             Bună seara, M! Tardiv mesajul meu, deşi, îmi dau seama că aşa te-am obişnuit încă de la început. Vreau să fac câteva precizări la mesajul de la tine.  Prima ar fi că nu mă deranjezi, să nu te mai gândeşti la acest lucru, nu este adevărat. A doua ar fi că, într-adevăr, sunt eu mai bătrânel, dar să ştii, că nu dorm chiar aşa devreme. M-am bucurat când am aflat că ai primit zece şi că ai vrut să îmi transmiţi şi mie această dispoziţie. Deşi a trecut ceva timp de atunci, sper, să mai ai această stare.             
                                                                                  M

Reply, Reply All or Forward | More          

            Avea acest mesaj conţinut emoţional sau nu? Avea impact asupra mea? Stomacul meu, încă, spunea da, analizând după lupta ce se desfăşura acolo. De ce avea? Încă, nu puteam să ştiu. De ce la şcoală  deţineam răspunsuri la întrebări tot timpul, iar aici, acum, nu aveam nici măcar cea mai vagă idee despre unul posibil?

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Miercuri, 26 ianuarie, 2000, 8: 56 PM          
To: matei_business@yahoo.com     
Subject: Multă aşteptare

            Hey, M! Am aşteptat mult timp un  răspuns. După ce ţi-am trimis mesajul, m-am întrebat dacă am procedat corect sau nu. Mă gândeam că tu, fiind om mare, ai multe responsabilităţi şi activităţi şi nu ai timp să răspunzi la e-mail-ul nesemnificativ al unei puştoaice. Mă bucur, însă, că ai făcut-o. Referitor la starea mea de fericire de atunci, da, încă mai este prezentă. Tu ce mai faci? Încă mai eşti numit domnul reparator?                                             
                                                                              M

Sent

From: matei_business@yahoo.com
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000,  9: 38 PM    
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: Multă aşteptare

            Bună, sweetM! Am întârziat cu mesajul atunci, deoarece am  fost cam ocupat în perioada aceea şi nu pentru că am considerat e-mailul tău lipsit de importanţă. Din contră, chiar m-a umplut de bucurie când l-am văzut. De ce nu ar fi aşa? Tu eşti o puştoaică (aşa cum te autointitulezi tu) inteligentă, captivantă şi chiar mă delectez cu mesajele primite din partea ta. Îţi spun sincer, îmi face plăcere să conversez cu tine. Îmi place modul tău de gândire, exprimare. Ce mă fascinează, de-a dreptul, este tendinţa aceea a ta, de a te proteja, prin motivarea tuturor gândurilor ca, nu cumva, eu să cred ceva nepotrivit despre tine.  Mi se pare inocent şi dulce, de unde, şi adresarea mea de la început <<sweetM >>.           
             Acum, referitor la prima întrebare (,,Ce mai faci?”),voi incerca să îţi răspund cu cea de a doua întrebare a ta, mai exact, fac pe domnul reparator, în mare parte din timp.        
Calculatorul tău este sănătos încă, nu?

P.S. Mă bucur că eşti fericită. Încearcă să fii mereu, cât încă, nu eşti om mare cu multe responsabilităţi şi activităţi.           

                                                                                    M

Reply, Reply All or Forward | More          

           SWEETM - ce apelativ frumos! Toți până acum m-au strigat Marina... bine, doar bunica atunci când vrea să mă  răsfețe, dar niciodată în acest fel, mi se părea încântător și seducător. Îmi provoca emoții la cote superioare doar gândindu-mă că m-a perceput ca fiind inocentă și dulce. Eram doar pentru el: Dulce M. Însă, nu doar acest atribut îmi stârnea euforie, ci și motivul ce stătea în spatele acestei adresări. Dacă a simțit să mă alinte înseamnă că  era ceva mai mult decât niște simple dialoguri cu o puștoaică, poate și el mă percepea ca fiind o persoană specială în viața lui și nu doar o simplă cunoștință.

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 10:02  PM   
To: matei_business@yahoo.com     
Subject: P.S.

            Hey… M! Mă revoltă post scriptum-ul tău. Ce crezi, că dacă eu sunt mai mică nu am multe responsabilităţi şi îndatoriri? De ce trăieşti cu impresia că dacă oamenii sunt mari şi încărcaţi de obligaţii cotidiene nu mai trebuie să încerce să fie fericiţi mereu?
                                                                                                                                                            SweetM
Sent

From: matei_business@yahoo.com
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2009, 11:17  PM   
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: P.S.

             Bună, SweetM! Trebuie să recunosc că, pentru prima dată, de când tot conversăm, m-am bucurat că sunt în faţa unui calculator care mă protejează, şi nu în faţa ta. Te simt mai revoltată decât atunci când am întâziat la întâlnire. O să încerc să detensionez atmosfera, sper să şi reuşesc, (baftă, îmi spun, presimt că o să am nevoie.)  Sugerându-ţi a încerca să  ai această stare de fericire tot timpul, mă refeream şi la momentele acelea când vei fi împovărată cu multele încercări ale vieţii. Treci mai uşor peste toate cu zâmbetul pe buze. Vreau să ştii că eu nu te consider mică. La nivelul discuţiilor, te privesc ca pe un om de vârsta mea. Sper că am mai redus din revolta ta.  
                                                                                    M        

Reply, Reply All or Forward | More

From: marina_m@yahoo.com        
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 00:02  PM   
To: matei_business@yahoo.com     
Subject: SweetM

             Hey... SweetM! Poate te surpinde modul în care am început scrisoarea, dar pornind de la ultimul tău mesaj, ai crescut la rangul de << sweet >> . Te întrebi de ce. Nu? Am perceput modul în care ai scris mesajul ca fiind unul adorabil. Am simţit că depuneai eforturi ca să înţeleg la ce te refereai şi mi s-a părut chiar dulce. De aceea, de azi şi tu vei fi pentru mine SweetM.

P.S. Adevăratul motiv este, de fapt, că îmi place să te numesc aşa.   
                                                                        SweetM

Sent

From: matei_business@yahoo.com
Sent: Luni, 26 ianuarie, 2000, 00:31  PM   
To: marina_m@yahoo.com  
Subject: RE: SweetM

            Bună, SweetM! Mă bucur că nu mai eşti revoltată şi că am trecut la o altă adresare. Tu pentru mine eşti SweetM de când te-am văzut prima dată şi nu va schimba nimeni şi nimic acest fapt.          
                                                                        SweetM

            

        Au trecut patru luni de când tot vorbeam cu Matei prin mesaje. Mă obişnuisem atât de mult  cu discuțiile noastre, încât, dacă se întâmpla să nu îmi răspundă într-o zi, deveneam agitată. Mă ajutau să mă simt bine şi extrem de importantă aceste e-mailuri, banale, de altfel. Discutam despre toate, cu lejeritate şi entuziasm, de la cel mai important, la cel mai nesemnificativ lucru. Tresăream de fiecare dată, când vedeam că mi-a răspuns, că mă caută, că am valoare pentru el. Simţeam că mă schimbam. Parcă trăiam doar pentru a vorbi  cu el. Nici nu mai conta dacă aveam o zi obositoare sau dacă bunica mă certa că nu mai eram atât de implicată în sarcinile şcolare. Treceam peste toate cu zâmbetul pe buze, doar  ştiam că o să vină seara şi o să vorbesc cu el. Învăţasem, chiar, să trăiesc, moment de moment, cu fluturaşii zburdalnici din interiorul meu, ajungând să-i îndrăgesc şi pe ei. Totul mi se părea minunat şi totul i se datora lui. Matei era special pentru mine. Parcă îl ştiam de o viaţă, chiar dacă îl văzusem doar o singură dată. Devenisem mai liniştită, mai tolerantă cu cei din jur, mai puţin impulsivă, deoarece el emana din toţi porii răbdare, calmitate, era practic imposibil să nu mă molipsească şi pe mine.    
            Adoram situaţia în care mă aflam. Dacă bunica nu mă certa zi de zi că dorm târziu şi că  începeam să îmi neglijez studiile, totul era perfect în viaţa mea.

*Continuarea pe blog, Duminică, 01 Iunie, 2014*
Pentru că... fetele se relaxează cu stil!
Vă aștept și pe facebook!